De n-am purta-n noi despărţirile –
Urâte, triste sau indiferente,
Cum am simţi, profund, iubirile –
Şi am şti c-avem trăiri şi sentimente?
De nu am fi, ades, nefericiţi,
De nu am plânge şi n-am fi şi trişti,
Oare, n-am fi blazaţi şi plictisiţi? –
Succesu-i searbăd, când, deloc, nu rişti.
De n-am avea ploi, geruri şi ninsori
Şi, des, necazuri nu ne-ar încerca –
Ne-ar încânta mireasma unei flori,
Sau, primăvara, ne-ar mai bucura?
Viaţa de am şti cum s-ar sfârşi,
În pace, brusc, scârbavnic sau în chin,
Plini de angoase, zilnic, am trăi
Şi-n ochi n-am mai purta, nicicând, senin.
…Nu-i nici o despărţire fericită –
Poate, doar cele care, de trecut,
Te fac să uiţi de-aleanuri şi ispită
Şi umilinţele ce te-au durut.
Prieteni, pur şi simplu, să trăim
Fiece zi, a vieţii, cu temei;
Cum va fi mâine, hai, să nu gândim –
Ajungă zilei răutatea ei…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu