pârâu - de Ovidiu oana-pârâu

Sunt doar un pârâu
ce adună în el,

statornicia şi puterea muntelui,
unduirea sălciilor
şi arome de floare şi iarbă.

Am memorat
mângâieri de nisip
şi atingeri de piatră,
adăugându-mă la final,
undei care îţi cuprinde glezna.

Când mă presari
din căuşul palmelor
pe trup sau mă sorbi,
simt timpul prin care am curs
şi te întreb:
~ mai ţii minte apa ?

Nu-mi răspunzi.
Eu curg,
iar în prospeţimea
şi lacrimile tale,
mă simt împlinit
în destin.

Dă-mi fruntea să o sărut
şi visează că-ţi sunt
şi adiere, şi apă, deopotrivă ...