Să ne rugăm, iubito, pentru ploi,
De seceta de-acum suntem de vină,
Adună, Doamne, norii peste noi
Să plouă-n viața noastră cu lumină.
Se tânguiesc și strugurii în vii,
Pe câmpuri lanurile sunt înfrânte
Și cerul a căzut în ciocârlii,
Nici nu mai știu, sărmanele, să cânte.
Să ne rugăm ca doi copii cuminți,
Cu mâinile în dor îngemănate
Și lacrimile noastre sunt fierbinți,
Cuvintele din inimă, sărate;
Nici vântul nu adie peste munți,
Câmpia stă-n genunchi ca o copilă,
Părinte-al nostru, știu că ne asculți,
Îndură-te de noi și fie-ți milă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu