Că am unele îndoieli, ştiu eu bine,
nu ştiu cum am ajuns aşa, în fine,
că ce fac, totul pare mereu greşit,
până şi simplul gând împărtăşit...
De zâmbesc, tu te-ncrunţi doar,
teatru a juca nu te poţi abţine,
ce-i în neregulă eu n-am habar,
ce mama dracului este cu tine?...
Cu susu-n jos, eşti nor de ploaie,
peste Soarele meu când răsare,
de glumesc, iese altă dandanaie,
căci lacrimile-ţi curg acuzatoare...
Mai sunt şi lup în mantou de oaie,
condamnat să tac chiar fără recurs,
sunt vinovat că inima-mi e pe tigaie,
de iubire pe al vieţii culoar parcurs…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu