acum înțeleg bătăile dese de Maria Belean

nu le mai cercetez motivele 
le dau drumul
în singura clipă rămasă la poartă
îmi place emoția aceasta
pe prispă este mereu loc de câte zece

împart cu tine fiecare atingere
din adâncuri
buchetul colorat desface mierea nimb
grânele cresc
nu știu care dintre noi le-a semănat dar
se vor coace doar în această clipă
dacă te vei auri
îmi vei spune da

mai știi treapta care urcă
are gustul bomboanei-mentol
tu știi
mereu ai știut
prispa era plină de ambalaje
cuminți de parcă le era frică de tălpi
fără ele tabloul cu grâne intră pe teritoriul secetei

- maia
este ora șapte
nu-mi găsesc cămașa
…îhî
aici sunt restul clipelor
dirijor al gândului
bătăilor inimii
aici
grânele se coc

clipă singuratică
poți lua loc lângă celălalte
te primesc
în pridvorul cald al prispei

supravieţuim de Renate Müller

ne învăluim sufletele setoase 
cu frunze uscate

mistuiţi în deşert
cu seceta ce le arde pe toate

ne învârtim fără rost
lipsa sevei ne aruncă pe spate

trăim cu văzul sticlos
arşi de vii cu braţe legate

vieţile noastre totuşi se zbat
răsuflăm într-un pact de sinceritate

Renate Müller

E muzica iubirii de Emil Marian

E muzica iubirii, o cînta rîndunele,
Și o șopteste vîntul prin păru-ți de inele,
E sunet de săruturi și de pierdute șoapte,
E zborul unor fluturi pierduți acum în noapte.

E poate un oftat la umbra-mbrățișării,
Un val ce-a alergat să prindă țărmul mării,
E piscul alb în iarnă, sclipind a diamant,
E zborul unui vultur planînd mereu razant.

Sunt eu cel care-așteapta și-n taină te iubește,
Nu știu de-i calea dreaptă, iubirea mă momește.
E primavară-n suflet, chipul se duce-n toamnă,
Oare mă simți acum cît te iubesc eu doamnă?

Și-auzi cum cînta versul, chiar împotriva firii,
Atunci cînd te zăresc, e muzica iubirii!

Nu pot lipsi de Ovidiu Oana-pârâu

Nu pot lipsi cât eu nici nu exist.

Încă mă caut prin vremile trecute,

Aşa cum caută poate, un artist

Prin lumea lui de vise neştiute.

Nu-mi amintesc alcătuirea fostă

Sub care m-ai ţesut ca ideal.

Răzbate doar imaginea anostă

A celui ce a fost cândva real.

M-am desfăcut sub vraja de la tine

În bucăţele, ca o jucărie.

Azi chiar încerc să mă refac din mine,

Ca să-mplinesc dorita reverie.

Mai lasă timpul, meşter să ne fie

Acestei reîntoarceri din nimic.

Să pot iubirii iar să-i fiu solie

Şi casă pe vecie să-i ridic.

În neputinţă, orice adiere

Mă clatină şi drumul rătăcesc.

Rămâne dorul ca o mângâiere

Şi chiar dacă-s pierdut, tot te iubesc !

Lipită de perete de Renate Müller

Alerg desculţă
pe podul de scânduri
în nemărginirea mării,
să prind umbrele
ce se-ntrevăd
prin perdeaua
pătrunsă de aburi…

Ţipete seci,
stridente, mă cheamă.
Mă-ndeamnă
să m-avânt
deslănzuită în larg.
Sub tălpi
nu mai simt
teama amară:

Nu mai pot să mă pierd!

Trăire de Vali Zavoianu

La sânul tău iubito m-aş ascunde
Să ard acolo-ntreaga mea dorinţă
Mirosul tău de flori să mă inunde
Să n-am de altă clipă trebuinţă.

La gura ta iubito m-aş întoarce
Să mor acolo şi să mă nasc iară
Suspinul tău de dor să mă încarce
Şi timpul şi tăcerile să piară.

În părul tău de abanos m-aş pierde
M-aş împleti să nu mă mai desprind
Şi mâna ta uşor să mă dezmierde
S-adorm iubind, să mă trezesc iubind.

Zavoianu Vali, 2012

MĂCAR PUȚIN-Popa Ines Vanda

Te-am luat din lumea ta pustie 
Și te-am sădit la mine-n trup 
Te-am recompus în poezie 
Să-mi fi o mică păpădie
În dansul vieții mele rug.
Ți-am dat culoare și lumină
Cu drag și dor te-am descântat
Și te-aș fi vrut facile vie
În eul meu, un împărat.
Ți-am creionat în ochi albastrul
Cu albatroși să zbor mereu,
Pe buze ți-am sculptat sărutul
Să arzi iubire când ți-e greu.
Din adormite anotimpuri
Stelelute dalbe ți-am pictat,
Secundele de așteptare
Cu flori de colț ți le-am gravat.
Mi-ai fost în suflet o troiță
Un colț de rai aquamarin,
Otavă verde în arșiță
Suspin de dor diamantin,
Cu crinolină de mireasă
Ți-am primenit fantome mii
Și fluturi tandri de matasă
Ți i-am adus împărații.
Dorințe vechi încătușate
Pe toate ți le-am dezlegat,
Ți-am fost iubire, zâmbet, șoapte
Pe braț de cer te-am legănat.
Îmbrăca-te cu tot ce-i sfânt
Speranță dă-mi să pot să cânt
Iubirea mea de iarnă frânt,
Măcar puțin cât încă sunt!

Haide, vino-n lumea mea… de Lacramioara Lacrima

Haide, vino-n lumea mea
Sa te-nvat ce-i dragostea
E o lume ce te-ncanta…
Nu-i nevoie de cuvinte
Vei trai un vis ferice
Nimenea n-o sa ti-l strice
Iar alaturea de mine
Numai clipe de iubire
In atingeri cu tandrete
Vei primi multe gurite
Si-o imbratisare lina
Plina de mireasma fina…
Haide vino-n lumea mea
Care nu e deloc rea
Inima vibreaza-n dor
Totul e mangaietor…
Vino…sa ma strigi pe nume
Sa traiesti in a mea lume
Intr-o lume de poveste
Unde doar iubire este…
In cristalul diminetii
Gustand frumusetea vietii
Si prin voal de inserare
S-avem clipe de-ncantare…

Haide, vino-n lumea mea
Atunci vei putea vedea
Zi cu soare…rasarind
Vantul ploii frematand
Peste noi de va ploua
Picaturile-or suna
Intr-un sunet mai blajin
De-am sa am ochii-ti senini
Sa-i privesc si sa-i iubesc
In ei sa ma oglindesc…
Cand amurgul va sosi
Iti voi scrie poezii
Le-om citi sub clar de luna
Tot tinandu-ne de mana,
In acorduri de chitara
Vom zari cerul de afara
Cu stelute colorate
Ce-or sclipi toate deodata
Nicicand nu ne-om plictisi
Fermecati in fantezii…
Pasii nostri vor dansa
Doar aici in lumea mea
Nu e mare…este mica
Unica…romantica…

Eu 2 de Cătălin Codru

Eu m-am cumpărat cu tine!
Când n-aveam nici para chioară...
Şi-am ajuns să fiu rostire...
Eu, în lumea asta mare!

Eu... sunt patimă-n pieire,
Daca-aş vrea... să fiu uitare...
Şi m-aş răzvrătii şi mâine,
De-aş fi doar o întâmplare...

Eu sunt o lumină-n vină,
Dacă tu ai fi pustiu...
Sau... aş fi o licărire,
De mi-aş fi... de-o fi să-mi fiu!

Ce e mort... de Cătălin Codru

Umbre lungi şi obosite,
Se strecoară printre case,
Se lăţesc pe nesimţite,
Ce e mort... a mort miroase.

Nori întreţinuţi cu ceaţa,
Străbat ciorile pe ceruri,
Fumul îşi întoarce faţa,
Ce e mort... e mort de-a pururi.

În fiorul pustiirii,
Tot ce intră nu mai iese,
Şi din spaimele robirii...
Mort să fi... să nu-ţi mai pese.

Între noi îngheaţă totul,
Ca o volbură rostită,
Moartea îşi întinde trupul,
Peste-o lume obosită.

Acum tac s-ascult doar vântul,
Dac-o fi şi o fi vreodată...
I-oi vedea şi eu sfârşitul,
Eu şi lumea asta toată.