Alerg desculţă
pe podul de scânduri
în nemărginirea mării,
să prind umbrele
ce se-ntrevăd
prin perdeaua
pătrunsă de aburi…
Ţipete seci,
stridente, mă cheamă.
Mă-ndeamnă
să m-avânt
deslănzuită în larg.
Sub tălpi
nu mai simt
teama amară:
Nu mai pot să mă pierd!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu