nu le mai cercetez motivele
le dau drumul
în singura clipă rămasă la poartă
îmi place emoția aceasta
pe prispă este mereu loc de câte zece
împart cu tine fiecare atingere
din adâncuri
buchetul colorat desface mierea nimb
grânele cresc
nu știu care dintre noi le-a semănat dar
se vor coace doar în această clipă
dacă te vei auri
îmi vei spune da
mai știi treapta care urcă
are gustul bomboanei-mentol
tu știi
mereu ai știut
prispa era plină de ambalaje
cuminți de parcă le era frică de tălpi
fără ele tabloul cu grâne intră pe teritoriul secetei
- maia
este ora șapte
nu-mi găsesc cămașa
…îhî
aici sunt restul clipelor
dirijor al gândului
bătăilor inimii
aici
grânele se coc
clipă singuratică
poți lua loc lângă celălalte
te primesc
în pridvorul cald al prispei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu