E muzica iubirii, o cînta rîndunele,
Și o șopteste vîntul prin păru-ți de inele,
E sunet de săruturi și de pierdute șoapte,
E zborul unor fluturi pierduți acum în noapte.
E poate un oftat la umbra-mbrățișării,
Un val ce-a alergat să prindă țărmul mării,
E piscul alb în iarnă, sclipind a diamant,
E zborul unui vultur planînd mereu razant.
Sunt eu cel care-așteapta și-n taină te iubește,
Nu știu de-i calea dreaptă, iubirea mă momește.
E primavară-n suflet, chipul se duce-n toamnă,
Oare mă simți acum cît te iubesc eu doamnă?
Și-auzi cum cînta versul, chiar împotriva firii,
Atunci cînd te zăresc, e muzica iubirii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu