Nu pot lipsi cât eu nici nu exist.
Încă mă caut prin vremile trecute,
Aşa cum caută poate, un artist
Prin lumea lui de vise neştiute.
Nu-mi amintesc alcătuirea fostă
Sub care m-ai ţesut ca ideal.
Răzbate doar imaginea anostă
A celui ce a fost cândva real.
M-am desfăcut sub vraja de la tine
În bucăţele, ca o jucărie.
Azi chiar încerc să mă refac din mine,
Ca să-mplinesc dorita reverie.
Mai lasă timpul, meşter să ne fie
Acestei reîntoarceri din nimic.
Să pot iubirii iar să-i fiu solie
Şi casă pe vecie să-i ridic.
În neputinţă, orice adiere
Mă clatină şi drumul rătăcesc.
Rămâne dorul ca o mângâiere
Şi chiar dacă-s pierdut, tot te iubesc !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu