E muzica iubirii de Emil Marian

E muzica iubirii, o cînta rîndunele,
Și o șopteste vîntul prin păru-ți de inele,
E sunet de săruturi și de pierdute șoapte,
E zborul unor fluturi pierduți acum în noapte.

E poate un oftat la umbra-mbrățișării,
Un val ce-a alergat să prindă țărmul mării,
E piscul alb în iarnă, sclipind a diamant,
E zborul unui vultur planînd mereu razant.

Sunt eu cel care-așteapta și-n taină te iubește,
Nu știu de-i calea dreaptă, iubirea mă momește.
E primavară-n suflet, chipul se duce-n toamnă,
Oare mă simți acum cît te iubesc eu doamnă?

Și-auzi cum cînta versul, chiar împotriva firii,
Atunci cînd te zăresc, e muzica iubirii!

Nu pot lipsi de Ovidiu Oana-pârâu

Nu pot lipsi cât eu nici nu exist.

Încă mă caut prin vremile trecute,

Aşa cum caută poate, un artist

Prin lumea lui de vise neştiute.

Nu-mi amintesc alcătuirea fostă

Sub care m-ai ţesut ca ideal.

Răzbate doar imaginea anostă

A celui ce a fost cândva real.

M-am desfăcut sub vraja de la tine

În bucăţele, ca o jucărie.

Azi chiar încerc să mă refac din mine,

Ca să-mplinesc dorita reverie.

Mai lasă timpul, meşter să ne fie

Acestei reîntoarceri din nimic.

Să pot iubirii iar să-i fiu solie

Şi casă pe vecie să-i ridic.

În neputinţă, orice adiere

Mă clatină şi drumul rătăcesc.

Rămâne dorul ca o mângâiere

Şi chiar dacă-s pierdut, tot te iubesc !

Lipită de perete de Renate Müller

Alerg desculţă
pe podul de scânduri
în nemărginirea mării,
să prind umbrele
ce se-ntrevăd
prin perdeaua
pătrunsă de aburi…

Ţipete seci,
stridente, mă cheamă.
Mă-ndeamnă
să m-avânt
deslănzuită în larg.
Sub tălpi
nu mai simt
teama amară:

Nu mai pot să mă pierd!

Trăire de Vali Zavoianu

La sânul tău iubito m-aş ascunde
Să ard acolo-ntreaga mea dorinţă
Mirosul tău de flori să mă inunde
Să n-am de altă clipă trebuinţă.

La gura ta iubito m-aş întoarce
Să mor acolo şi să mă nasc iară
Suspinul tău de dor să mă încarce
Şi timpul şi tăcerile să piară.

În părul tău de abanos m-aş pierde
M-aş împleti să nu mă mai desprind
Şi mâna ta uşor să mă dezmierde
S-adorm iubind, să mă trezesc iubind.

Zavoianu Vali, 2012

MĂCAR PUȚIN-Popa Ines Vanda

Te-am luat din lumea ta pustie 
Și te-am sădit la mine-n trup 
Te-am recompus în poezie 
Să-mi fi o mică păpădie
În dansul vieții mele rug.
Ți-am dat culoare și lumină
Cu drag și dor te-am descântat
Și te-aș fi vrut facile vie
În eul meu, un împărat.
Ți-am creionat în ochi albastrul
Cu albatroși să zbor mereu,
Pe buze ți-am sculptat sărutul
Să arzi iubire când ți-e greu.
Din adormite anotimpuri
Stelelute dalbe ți-am pictat,
Secundele de așteptare
Cu flori de colț ți le-am gravat.
Mi-ai fost în suflet o troiță
Un colț de rai aquamarin,
Otavă verde în arșiță
Suspin de dor diamantin,
Cu crinolină de mireasă
Ți-am primenit fantome mii
Și fluturi tandri de matasă
Ți i-am adus împărații.
Dorințe vechi încătușate
Pe toate ți le-am dezlegat,
Ți-am fost iubire, zâmbet, șoapte
Pe braț de cer te-am legănat.
Îmbrăca-te cu tot ce-i sfânt
Speranță dă-mi să pot să cânt
Iubirea mea de iarnă frânt,
Măcar puțin cât încă sunt!

Haide, vino-n lumea mea… de Lacramioara Lacrima

Haide, vino-n lumea mea
Sa te-nvat ce-i dragostea
E o lume ce te-ncanta…
Nu-i nevoie de cuvinte
Vei trai un vis ferice
Nimenea n-o sa ti-l strice
Iar alaturea de mine
Numai clipe de iubire
In atingeri cu tandrete
Vei primi multe gurite
Si-o imbratisare lina
Plina de mireasma fina…
Haide vino-n lumea mea
Care nu e deloc rea
Inima vibreaza-n dor
Totul e mangaietor…
Vino…sa ma strigi pe nume
Sa traiesti in a mea lume
Intr-o lume de poveste
Unde doar iubire este…
In cristalul diminetii
Gustand frumusetea vietii
Si prin voal de inserare
S-avem clipe de-ncantare…

Haide, vino-n lumea mea
Atunci vei putea vedea
Zi cu soare…rasarind
Vantul ploii frematand
Peste noi de va ploua
Picaturile-or suna
Intr-un sunet mai blajin
De-am sa am ochii-ti senini
Sa-i privesc si sa-i iubesc
In ei sa ma oglindesc…
Cand amurgul va sosi
Iti voi scrie poezii
Le-om citi sub clar de luna
Tot tinandu-ne de mana,
In acorduri de chitara
Vom zari cerul de afara
Cu stelute colorate
Ce-or sclipi toate deodata
Nicicand nu ne-om plictisi
Fermecati in fantezii…
Pasii nostri vor dansa
Doar aici in lumea mea
Nu e mare…este mica
Unica…romantica…

Eu 2 de Cătălin Codru

Eu m-am cumpărat cu tine!
Când n-aveam nici para chioară...
Şi-am ajuns să fiu rostire...
Eu, în lumea asta mare!

Eu... sunt patimă-n pieire,
Daca-aş vrea... să fiu uitare...
Şi m-aş răzvrătii şi mâine,
De-aş fi doar o întâmplare...

Eu sunt o lumină-n vină,
Dacă tu ai fi pustiu...
Sau... aş fi o licărire,
De mi-aş fi... de-o fi să-mi fiu!

Ce e mort... de Cătălin Codru

Umbre lungi şi obosite,
Se strecoară printre case,
Se lăţesc pe nesimţite,
Ce e mort... a mort miroase.

Nori întreţinuţi cu ceaţa,
Străbat ciorile pe ceruri,
Fumul îşi întoarce faţa,
Ce e mort... e mort de-a pururi.

În fiorul pustiirii,
Tot ce intră nu mai iese,
Şi din spaimele robirii...
Mort să fi... să nu-ţi mai pese.

Între noi îngheaţă totul,
Ca o volbură rostită,
Moartea îşi întinde trupul,
Peste-o lume obosită.

Acum tac s-ascult doar vântul,
Dac-o fi şi o fi vreodată...
I-oi vedea şi eu sfârşitul,
Eu şi lumea asta toată.

port melancolie de Renate Müller

umbra ceasului creşte
noaptea zilelor mele
mi se-aşează pe ploape
se plimbă sub gene
mă deşir în visare
albastrul cuvintelor tale
duios mă atinge
sunt coarda unui sunet
ce vibrează-n tăcere

HD 06.02.2013 HD

EXIL PRONUNȚAT de Stefan Oana Valentin

Într-o vară
Mi-au adormit cuvintele,
Obosite,
Din picioare.

Le-am învelit
Cu soarele prelins
Pe umbrele sprijinite
De nori.

Tresăreau
Doar la ploaia coșmar
De pe acoperișul
Lumii.

Am adus seara
Mai înspre deal,
Pernă de gânduri
Moale.

Apoi,
Când ai apărut
Mi s-au trezit odihnite
La tine-n gură.

Le-am exilat,
Mut
Și definitiv,
Acolo!

06 02 2013
ȘTEFAN OANĂ