nu-i rost să stai, nu-i rost să pleci
nu-ți poți găsi în tine găzduire,
e gândul lespede de veci,
emoția, doar o secundă de trăire
nu poți să poposești prea mult,
nu te poți duce prea departe,
doar să îți faci tăcerea cult
trist să zâmbești ispitelor deșarte
nu-i rău mai rău decât să nu fi tu
ori rar când ești să nu te mai alegi
dintre atâtea afirmații prefăcute-n nu
e greu să mai rostești cuvinte întregi
dar pân' la urmă afundat în vini,
apele negre-ți vor născoci lumini
24 ianuarie 2013,
Bogdan Dumbraveanu
vineri, 25 ianuarie 2013
plecată de-acasă de Renate Müller
mi-ai deschis larg porţile
m-ademeneai să intru în casa ta
eu am intrat tiptil
sfioasă
fricoasă
cu zile curate
ce le spălasem
în oceanul speranţelor
păşeam prin tine
cutreieram un hol
rece ca gheaţa
cu umerii strânşi
în care doar bezna
mă-mbrăţişa
iar când am ajuns
la camera ta
era uşa încuiată
am fugit îngrozită din tine
acum stau ascunsă
într-un cuib de cer
în pene de nea
Renate Müller
m-ademeneai să intru în casa ta
eu am intrat tiptil
sfioasă
fricoasă
cu zile curate
ce le spălasem
în oceanul speranţelor
păşeam prin tine
cutreieram un hol
rece ca gheaţa
cu umerii strânşi
în care doar bezna
mă-mbrăţişa
iar când am ajuns
la camera ta
era uşa încuiată
am fugit îngrozită din tine
acum stau ascunsă
într-un cuib de cer
în pene de nea
Renate Müller
joi, 24 ianuarie 2013
În noaptea asta de Cătălin Codru
În noaptea asta vine iarna,
Iubito simţi cum mă răcesc?
Cum gândurile-mi vin de-a valma,
Şi nu pot noaptea s-o opresc?
Nu. N-am uitat să ştiu de noi,
În noaptea asta vine toamna,
Sărutul tău cu gust de ploi,
Îmi face somn, îmi cheamă iarna.
În noaptea asta vine iarna,
Se face seară-n locul meu,
În linişte, închide-mi urna,
Să dorm cu somnul ăsta greu.
În ziua asta dinspre iarnă,
Eu te-am iubit ca un nebun.
În seara asta vine iarna,
Şi singur sunt... atât îţi spun!
Iubito simţi cum mă răcesc?
Cum gândurile-mi vin de-a valma,
Şi nu pot noaptea s-o opresc?
Nu. N-am uitat să ştiu de noi,
În noaptea asta vine toamna,
Sărutul tău cu gust de ploi,
Îmi face somn, îmi cheamă iarna.
În noaptea asta vine iarna,
Se face seară-n locul meu,
În linişte, închide-mi urna,
Să dorm cu somnul ăsta greu.
În ziua asta dinspre iarnă,
Eu te-am iubit ca un nebun.
În seara asta vine iarna,
Şi singur sunt... atât îţi spun!
CARE-I PREŢUL?de Ioana Burghel
Ştii
într-o zi
s-ar putea să-ţi datorezo moarte…
Ştiu
se spune că e bine să-ţi plăteşti
datoriile…
Doamne
la cât mi-aş putea evalua
viaţa
dacă nu pot să achit
nici măcar
o veşnicie?...
într-o zi
s-ar putea să-ţi datorezo moarte…
Ştiu
se spune că e bine să-ţi plăteşti
datoriile…
Doamne
la cât mi-aş putea evalua
viaţa
dacă nu pot să achit
nici măcar
o veşnicie?...
Iluzia iubirii de Gabriela Dangu si Emil Marian
Iubirea ne e slabanoaga,
Nu mai e cal, e doar martoaga,
De-abia se vede, e un fum,
La ambulanta am sa sun.
Suna iute la Salvare,
Iubirea face-atac de cord,
Haide ca acuma moare,
De se-arunca peste bord.
Si de grab-asa patruns,
Ambulanta am sunat,
Nici acuma n-a ajuns,
Merge cam impiedicat.
E cod galben de zapada,
Ambulanta are-o scuza,
Drumu-i greu si sta sa cada,
Pe iubire n-o refuza.
Iata vin doi natafleti,
Cu mutre ca de poeti,
Cic-ar fi de la Salvare,
-Hai ma, ca iubirea moare!
-Baga-i aer, baga-i ser,
Ca acuma pleaca-n cer!
Ne rugam noi in nestire,
Sa n-o pierdem pe Iubire.
Vin surori, si medici vin
Si tot strig-asa intr-una
E urgenta si e chin,
Iubi face pe nebuna.
Mai tarziu stabilizata,
Sade-n pat asa lungita,
Cu pilule e drogata,
Sforaind cam ametita.
Trăim așa-n iluzie,
O existență efemeră,
Cu o iubire pasageră,
Hrănită c-o perfuzie.
Nu mai e cal, e doar martoaga,
De-abia se vede, e un fum,
La ambulanta am sa sun.
Suna iute la Salvare,
Iubirea face-atac de cord,
Haide ca acuma moare,
De se-arunca peste bord.
Si de grab-asa patruns,
Ambulanta am sunat,
Nici acuma n-a ajuns,
Merge cam impiedicat.
E cod galben de zapada,
Ambulanta are-o scuza,
Drumu-i greu si sta sa cada,
Pe iubire n-o refuza.
Iata vin doi natafleti,
Cu mutre ca de poeti,
Cic-ar fi de la Salvare,
-Hai ma, ca iubirea moare!
-Baga-i aer, baga-i ser,
Ca acuma pleaca-n cer!
Ne rugam noi in nestire,
Sa n-o pierdem pe Iubire.
Vin surori, si medici vin
Si tot strig-asa intr-una
E urgenta si e chin,
Iubi face pe nebuna.
Mai tarziu stabilizata,
Sade-n pat asa lungita,
Cu pilule e drogata,
Sforaind cam ametita.
Trăim așa-n iluzie,
O existență efemeră,
Cu o iubire pasageră,
Hrănită c-o perfuzie.
În buzunare-ţi ţii mândria-n pumni de Renate Müller
Lumina pală din sufletul pierdut,
cu-n strigăt mut mă încolţeşte.
Privirile-ţi sunt ţipete-n tăcere!
Ochii tăi destăinuiesc ce-ascunzi,
în inimă, sub lanţul roşu de durere,
buzele-ncleştate nu cunosc surâsul,
desculţ păşeşti prin câmpuri de urzici:
Cu capul aplecat lovit de nedreptate…
HD 23.01.2013 RM
cu-n strigăt mut mă încolţeşte.
Privirile-ţi sunt ţipete-n tăcere!
Ochii tăi destăinuiesc ce-ascunzi,
în inimă, sub lanţul roşu de durere,
buzele-ncleştate nu cunosc surâsul,
desculţ păşeşti prin câmpuri de urzici:
Cu capul aplecat lovit de nedreptate…
HD 23.01.2013 RM
Îndrăgostiţi de Vali Zavoianu
În jarul ce mocneşte ca păgân
Într-un decor de iarnă dezmăţată
Nu ştii ce vrei: să plec, sau să raman
Şi să se-aprindă focul înc-o dată.
Ne-mbrăţişăm din nou flămânzi şi muţi
Şi ne lăsăm iubirea în derivă
Aproape resemnaţi, ca doi recruţi
Ce nu mai au nici o alternativă.
Ai vrea să mă alungi, să mă opreşti
În tine e război, în mine-i pace
Şi vreau atât de mult să mă iubeşti
Ştii tot ce-mi place şi ce nu îmi place.
Şi cum să plec, când focul s-a aprins?
Mă trec fiori de dorul tău, şi iată!
Afară ninge parcă dinadins
Să nu mai plec acasă niciodată.
23.01.2013, Zavoianu Vali
Într-un decor de iarnă dezmăţată
Nu ştii ce vrei: să plec, sau să raman
Şi să se-aprindă focul înc-o dată.
Ne-mbrăţişăm din nou flămânzi şi muţi
Şi ne lăsăm iubirea în derivă
Aproape resemnaţi, ca doi recruţi
Ce nu mai au nici o alternativă.
Ai vrea să mă alungi, să mă opreşti
În tine e război, în mine-i pace
Şi vreau atât de mult să mă iubeşti
Ştii tot ce-mi place şi ce nu îmi place.
Şi cum să plec, când focul s-a aprins?
Mă trec fiori de dorul tău, şi iată!
Afară ninge parcă dinadins
Să nu mai plec acasă niciodată.
23.01.2013, Zavoianu Vali
Fiori de Elena Iuliana Constantinescu
S-a strivit de pleoape
Lumina imaculată a infinitului!
Mă cheamă glasurile
Cristalelor scânteietoare
Ale țărmurilor de gheață.
Nopți lungi și albe…
Și plaiul de cleștar al lunii
Coborând din înălțimi,
Cu aburi albi tăindu-i calea.
Mă înfioară!…
Trezește acea imensitate
De stele și nori, de gheață și valuri
Spumoase și limpezi și albe
Sorbindu-i lumina,
Sub privirea stelelor, salbe
Îngemănate în cleștarul de vis.
Aștept în sufletul meu,
Împlinirea zilei de mâine
În albul zăpezii .
Lumina imaculată a infinitului!
Mă cheamă glasurile
Cristalelor scânteietoare
Ale țărmurilor de gheață.
Nopți lungi și albe…
Și plaiul de cleștar al lunii
Coborând din înălțimi,
Cu aburi albi tăindu-i calea.
Mă înfioară!…
Trezește acea imensitate
De stele și nori, de gheață și valuri
Spumoase și limpezi și albe
Sorbindu-i lumina,
Sub privirea stelelor, salbe
Îngemănate în cleștarul de vis.
Aștept în sufletul meu,
Împlinirea zilei de mâine
În albul zăpezii .
Cântec de câine şi om de Costel Suditu
Într-o seară, un suspin şi-o râcâială-n uşă.
O căţeluşă.
N-avea curaj când am deschis, se trase-napoi…
Temătoare de noi.
Era udă pe bot de la ochi şi-o buza-i roşea picurând.
Tremura suspinând…
Am dat să închid când, văzând, făcu pasul în faţă!
Gândea ca şi noi, despre viaţă…
Ce gând, ce fior trecu de la ea înspre mine!
Simţiri de asprime…
Am oblojit-o, am spălat-o, mâncare i-am dat şi cuvinte
Frumoase în minte.
Ca şi voi, pe-aceeaşi uşă oftând când de-afară se-nchide,
Credeam că şi ea mă va vinde.
Dar nu! … cu micul botic, uşor, făcu acest lucru:
A închis, cum voi nu, uşa, pe dinăuntru.
O căţeluşă.
N-avea curaj când am deschis, se trase-napoi…
Temătoare de noi.
Era udă pe bot de la ochi şi-o buza-i roşea picurând.
Tremura suspinând…
Am dat să închid când, văzând, făcu pasul în faţă!
Gândea ca şi noi, despre viaţă…
Ce gând, ce fior trecu de la ea înspre mine!
Simţiri de asprime…
Am oblojit-o, am spălat-o, mâncare i-am dat şi cuvinte
Frumoase în minte.
Ca şi voi, pe-aceeaşi uşă oftând când de-afară se-nchide,
Credeam că şi ea mă va vinde.
Dar nu! … cu micul botic, uşor, făcu acest lucru:
A închis, cum voi nu, uşa, pe dinăuntru.
Eu sunt femeia… de Lacramioara Lacrima
Si acum, cand iarna ne vesteste
Prin fulguletii albi de nea
Sa ne-ntalnim cu dragostea,
Iar ninge, ninge, pe-a mea strada
Se-asterne covor de zapada
Liniste este in natura
Ea poarta o haina atat de pura
Eu sunt femeia care te cheama
Prin frigul cristalin din iarna
Las fulgii ca sa-mi cada-n palma
Le simt racoarea ce ma-ndeamna
S-alerg prin parcul cu omat
Cu visele sa ma rasfat,
In flori de dor sa ma cuprind
Iubirea mea ca sa o simti…
Eu sunt femeia care vrea
Sa-mbratiseze fiinta ta
Vom admira fluturi curati
Privind la cer inseninati
Vantul de ii va-mprastia
Cu gandul ne vom saruta
Caci dintr-un petecut de nor
Ne vom surade-ncetisor…
Eu sunt femeia care te doreste
In tine bunatate ea gaseste
Cand am zarit fulgul dintai
M-am si gandit la ochii tai.
L-al tau suras ce ma alinta
Printr-o ninsoare ce ma-ncanta
Fiori de gheata se rasfrang
Ai mei sunt calzi, in gand te strig
Si sunt femeia care te-asteapta
In dragoste tin calea dreapta
Cu multe stele o-mpodobesc
Pictate flori din iarna-i cresc
O feerie argintie
Comoara-n suflet mi-esti tu mie
Si-mi cade un fulg iar pe obraz
De cand te stiu…uit de necaz,
Mai cade unul pe nasuc
Cu tine totul e placut,
Seara, cu luna va rasare,
Povestea noastra-mi va apare,
Printre nameti cum va sclipi
Emotie si bucurii
Cu amintiri de dragoste ma-mbrac
Iti sunt iubita si te plac…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)