luni, 31 decembrie 2012

Sunt… de Costel Suditu

Sunt beat de tine!
Fiindcă te-am băut până la fund!
Te-am stors, şi de ultima picătură,
În gură
Umplută cu plumb.

Sunt criţă de mirarea ta
Ce-mi împodobeşte privirea până-n măduva oaselor!
Te-am mirat până-ntr-atât, încât,
Mi-e inima în gât,
Şi-am dat un ghes, rămaselor.

Sunt… cum să fiu iubito,
Decât, cel plin de tine şi totodată, gol…
Şi buze lacome…
Şi braţe fără rost, neavându-te…
Şi picioare cerşind drumul…
Şi mâini, rămase înfiorate.
Aşa mă sunt, strângându-mi-se pumnul,
Şi parcă nu, iubito, n-am amintit de toate.

Vis tarziu de Lavinia Amalia


Rubinii simboluri isi revarsa lin
Mantia de stele peste-al noptii scrin
Frenetice zboruri din clipe tarzii
Valseaza-n ecoul simtirilor vii
Imi ridic fantana de sete si vant
Dar ochiul imi cerne arsita in gand
Prin frunze desculte de dor asfintit
Se dezbraca timpul sa-mi dea rasarit...

Noapte e... de Boris Ioachim

Noapte e – senin e cerul,
Stele din înalt zâmbesc...
Peste tot, omătul, gerul,
Împreună stăpânesc.

Fumul alb, din hornuri-nalte,
Se ridică demn şi drept...
Inima-mi prinde să salte –
Căci, demult, iubito-aştept

Să-ţi colind – colindul dulce
Ce, de-un timp, îl port în piept...
Aştept lumea să se culce –
Sub ferestra ta aştept.

Câinii latră-a veselie
Când încep să îţi colind...
Ninsă -i strada şi pustie –
Numai eu – sub geam, zâmbind

Cânt încet – lumina-i stinsă –
Tu dormi – galeş surâzând...
Peste zarea largă, ninsă,
Prind, timid, să îţi colind:

„Flori de măr şi flori de ger
Am venit să te colind...
Căci e noaptea când, din Cer,
Se pogoară Domnul Blând.

Să reînvie-n noi alese
Gânduri şi speranţe mii...
Să ne-nveţe să ne pese –
Să redevenim copii.”

Trupu-ntreg mi-e plin de tine –
Sufletul meu-i un colind...
Mă cuprinde-un fel de bine
Când te simt, în somn, visând

Îngeri de-un alb nepereche
Ce coboară, lin, din Cer
Să-ţi şoptească la ureche:
„Dalbe flori şi flori de ger!”

...Noapte e – senin e cerul,
Sub fereastra ta, visez...
De dor, nu simt neaua, gerul –
Dormi, iubito – te veghez...

Cântec de tată de Costel Suditu

Mă uit cum pasu-ţi târşii greu…
Fiind copil, te aşteptam,
S-apari vioi pe drumul meu,
Când mă jucam.

Veneai cu-n scârţâit de roţi
Pe drumul plin cu bolovani,
Şi bucuros eram că poţi,
Să n-ai mulţi ani.

Ce încântat eram că eşti
Un tată bun, bărbat semeţ,
Păşind ca rege în poveşti,
Dar şi glumeţ.

Când mă ţineai în braţe, strâns,
Mă îmbătam de strânsul tău,
Şi-ţi miroseam toţi porii, dus,
De lângă rău.

Dar, tată, ca orice copil
Ce-şi adora părintele,
Credeam că timpul nu-i util,
Nici clipele.

Aşa, îmi amintesc, cum prost,
Voiam să treacă timpul iute,
Să am şi eu, ca tine-un rost,
În multe.

Şi-am tot zorit, părinte drag,
Până-ntr-o zi, când am văzut,
Că parcă timpul, nu-i un prag,
Să-l vezi trecut.

Într-adevăr, ca tine-atunci
Chiar sunt acum: semeţ, vioi,
Dar stau şi văd cum pasu-ţi duci,
Peste nevoi.

Căci anii mei, te-au gârbovit,
Şi totuşi, uneori zâmbeşti.
Văzând copilul împlinit,
Nu te opreşti.

Şi cu toiagul, demn, te feri
De oareşce căţei pe drum,
Gustând o lacrimă de ieri…
Al dracu’ fum!

Stau şi oftez. E tatăl meu…
De la distanţă-l văd zâmbind.
Îşi cară anii tot mai greu,
La poarta mea venind.

duminică, 23 decembrie 2012

Vino de Costel Suditu

Vino, curând, iubita mea…
Copacii rup tăcerea…
Se-anunţă miez de iarnă, grea…
Şi nopţile, ca fierea…

Nu-mi eşti în braţe, suspinând
Că ţi-am lipsit pereche,
Ci stai, cu ochi frumoşi plângând,
Minune între fete!

Că mă socoţi bărbat frumos,
Dar mult… mult prea departe,
Şi simţi cum gândurile cos
Trăirile-ţi pe ape…

Ce ape, vin şi oglindesc
În luciul lor pe mine,
Să văd cum mă îndrăgostesc…
De tine.

curcubeu de Renate Müller

culorile paşilor tăi
se preschimbă mereu,
privesc în urma lor
cu ochi de lumină...

agale păşeşti, fără
avertizare, te-opreşti
şi-mi surâzi...
înger hoinar

se toarce în aer
dureros răsuflarea,
se trage din mine
plină de spini...

îi cer îndurare
arătării tale,
dar te retragi treptat...
din visul divin.

Ler - Colind de Ovidiu Oana-pârâu


se-aude-n uliţi Ler-colind
pe sub fereşti unde se-aprind
lumini de gazdă bucuroasă
că-i intră oaspeţi dragi în casă

începe Ler-colind cântare
despre Preasfânta Născătoare
şi prunc Iisus cel luminat
în veci copilul adorat

şi mulţumind pentru urare
gazdele-mpart la fiecare
flăcău din ceata Ler-colind
vin şi colacul aburind

apoi iau drumul prin ninsoare
printre troiene pe cărare
spre noi fereşti unde se-aprind
lumini ce-aşteaptă Ler-colind 

Iurie Osoianu


...Iubito, câtă vreme între noi, 
Câtă ninsoare, arșița și ploi 
Sau scurs de când eram un gând, 
Un tot intreg și un frămint. ?!

Iubito, câtă lume lîngă noi
Se resemna, vazindu-ne în doi .?!
Ci numai noi știam de mult că tu
Ești altuia sortită. Lumea nu....

Iubito, câte frunze peste noi
S-au scuturat de-atunci lăsînd toți codrii goi .?!
Ca azi să pot cu jind să-mi amintesc
Sărutul tău și dulcele... iubesc...

IUBIRE VALAHĂ de Aurel Peteoaca

Sunt focul sacru ce arde pe comori
Când noaptea se fecundează cu înserare,
Parfumul meu valah terorizează flori
Şi -i candelă în fereastra chiliei selenare.

Iubesc barbar ca un valah de rând
Templul zidit în trupul de femeie,
Mă închin la aripi şi tresar plângând
Cănd nu pot să ancorez intr-o idee.

Cuvintele îmi sunt straie în fiecare zi,
Iar portul meu e acela de ţăran,
Eu sufletul l-am risipit în poezii,
Şi nu-mi vând iubirea pe nici un fel de ban.

Eu sunt păstor de vise la curţile de dor,
Cănd nu am aripi mi-le fac şi din şindrilă,
Am fost în Mioriţa cioban nemuritor,
Dar niciodată nu mi-sa plâns de milă.

Am legături de sânge cu rege dac
Şi am poposit adesea în căpitani de plai,
Sunt imprevizibil şi tenace ca un rac,
Am fost şi scut şi umbră Domnului Mihai.

Adesea visul meu e strajă la hotare,
De multe ori convoc străbunii la şuietă,
De ţară,adesea,sufletul mă doare
Şi sunt şirul de eroi ce se repetă.

Frângeţi-mi trupul,astăzi, ca pe pâine
Şi beţi febril din cupa de poeme,
Iubirea mea valahă de foame vă va ţine,
Iar setea va descinde în teoreme.

vineri, 21 decembrie 2012

COLIND de Ioana Burghel

Prin fulguirea diafană răzbate trist un vechi colind,
Coboară îngerii în case şi Maica binecuvântând…
Vă fie viaţa sărbătoare, vă fie zilele senine,
Să aveţi pe masă bunăstare şi-n suflete să aveţi lumină.

Să împletiţi spre nemurire cununi de gânduri albe,
Când răul pare să învingă, cântaţi ,,Florile dalbe,,
Şi-n cer atunci, un cor de sfinţi vor fredona o rugăciune,
Iar Dumnezeu va-ntinde mâna în semn de iertăciune.

Colindul ce răzbate-n noapte, vă fie lacrimă şi dor,
Când sunteţi trişti, să ia durerea să vă fie mai uşor,
Să păstraţi în suflet stele să vă-ndrume când e greu,
Şi de lacrimi vă vor curge, aveţi credinţă-n Dumnezeu!