duminică, 23 decembrie 2012
Iurie Osoianu
...Iubito, câtă vreme între noi,
Câtă ninsoare, arșița și ploi
Sau scurs de când eram un gând,
Un tot intreg și un frămint. ?!
Iubito, câtă lume lîngă noi
Se resemna, vazindu-ne în doi .?!
Ci numai noi știam de mult că tu
Ești altuia sortită. Lumea nu....
Iubito, câte frunze peste noi
S-au scuturat de-atunci lăsînd toți codrii goi .?!
Ca azi să pot cu jind să-mi amintesc
Sărutul tău și dulcele... iubesc...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu