Vino, curând, iubita mea…
Copacii rup tăcerea…
Se-anunţă miez de iarnă, grea…
Şi nopţile, ca fierea…
Nu-mi eşti în braţe, suspinând
Că ţi-am lipsit pereche,
Ci stai, cu ochi frumoşi plângând,
Minune între fete!
Că mă socoţi bărbat frumos,
Dar mult… mult prea departe,
Şi simţi cum gândurile cos
Trăirile-ţi pe ape…
Ce ape, vin şi oglindesc
În luciul lor pe mine,
Să văd cum mă îndrăgostesc…
De tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu