Sunt… de Costel Suditu

Sunt beat de tine!
Fiindcă te-am băut până la fund!
Te-am stors, şi de ultima picătură,
În gură
Umplută cu plumb.

Sunt criţă de mirarea ta
Ce-mi împodobeşte privirea până-n măduva oaselor!
Te-am mirat până-ntr-atât, încât,
Mi-e inima în gât,
Şi-am dat un ghes, rămaselor.

Sunt… cum să fiu iubito,
Decât, cel plin de tine şi totodată, gol…
Şi buze lacome…
Şi braţe fără rost, neavându-te…
Şi picioare cerşind drumul…
Şi mâini, rămase înfiorate.
Aşa mă sunt, strângându-mi-se pumnul,
Şi parcă nu, iubito, n-am amintit de toate.