trecute amintiri din rai ... de Ovidiu Oana-pârâu

Simt buze moi,

Simt sânul tău

Pe pieptul meu

Şi între noi

Timp nesfârşit,

Rai dăruit

De buze moi.

Ieri m-ai iubit,

Ieri ne iubeam,

Azi stau la geam

Căutând uimit

Năluci de dor,

Ce trec uşor

În asfinţit.

Iubesc trăind

Şi mor iubind,

Mi-e viaţa-moarte,

Moartea-trai,

Simt revenind,

Din depărtări,

Trecute

Amintiri din Rai

nu știu de ce de Nuța Istrate Gangan

îmi comanzi ambrozii, străine
când barul este plin cu nectaruri
mi-e sufletul pustiu

inima îmi zornăie
precum moneda pe care ai aruncat-o
în borcanul gol adus de chelneriță
pentru bacșiș

minge de ping-pong
pe care un nebun o aruncă pe asfalt
iar şi iar

(ce beau?
am băut destul
sunt la faza în care amestec dulcele cu amarul;
amuzantă zici?
da...
sunt foar-te-a-mu-zan-tă
doar un pahar
și mă voi alătura pianistului)

ah...
cine a inventat picătura chinezească?

ochii îmi ard
am un burghiu în creier
și-n partea stângă chirurgul și-a uitat scalpelul
viaţa aceasta nu-i decât un carusel
care ne învârte într-un iureş nebun
prindem o gură de aer doar atunci
când urlăm ca disperaţii

cu ce te ocupi
vânzări?
(eh, nu vindem toţi câte ceva?)
şi eu la fel

vând bilete la parcul de distracţii
circ mare circ
nebunie curată
femeia care minte
barbatul care înșală
jucătorul care trișează
doctorul care și-a uitat jurământul
martorul mincinos
juratul strâmb
Jockerul Nebunul Popa Prostu'

(ți-am zis că mă pricep
pe tine te las să intri pe gratis
poate mi-l găseşti pe nebunul
cu mingea de ping-pong)

Amfora... de Cătălin Codru

Eşti amforă cu mâini în loc de toarte,
Îmi naşti iubiri, din nopţile deşarte,

Din lut aprins din suflet de suflare,
Seninului din mine-i dai culoare.

În tine am să pun nectar şi vin,
Din mierea buzelor să-ţi gust câte puţin.
Tu pentru mine străluceşti, ca-ntâia oară,
În zorii vii lumina ta fecioară.

Nu ştiu ce meşter mi te-a modelat...
Ai trupul zvelt şi sufletul curat,
În ochi ascunzi al stelelor mister,
M-aş face zbor din tine să mă cer.

Şi-aş ştii o veşnicie să te ţin,
În suflet leac... de tine să-mi revin,
Să-mi pese doar de dorul meu... de noi,
Tu... amfora de trup pentru-amândoi.

Dacă te-ntreabă... de Cătălin Codru

Dacă te-ntreabă... să le spui,
Că n-ai ştiut de la-nceput,

Că nu erai decât un pui...
Când haimanale te-au vândut.

Dacă te-ntreabă de ţi-e frică...
Tu să zâmbeşti cu fruntea sus,
Eşti pui de dac... nu ştii ce-i frica,
O ştie el... el e în plus.

Dacă te-ntreabă... să nu minţi,
Tu ţi-ai iubit cuvântul tău,
Şi cu respect pentru părinţi,
Nu l-ai trădat pe Dumnezeu.

Dacă te-ntreabă vreun străin,
Aşa cum s-a-ntâmplat mereu...
Şi-i simţi în inima venin,
Să îl striveşti!... urmaşul meu!

Dacă te întreabă cineva,
De vorbă... să se afle-n treaba,
Să-i zici să meargă-n drumul lui...
Şi... dă-l afară din ograda!

Dacă te-ntreabă... fiul meu...
Să îl respecţi până ce-l vezi,
Ce are-n suflet, dacă-l crezi...
Poţi să-l şi ierţi, drăguţul meu.

Dacă te-ntreabă de strămoşi,
Să nu te temi şi să fii mândru,
Noi îi cinstim pe-ai noştrii moşi,
Cu amintiri şi glas de clopot tandru.

Dacă te întreabă cineva... de mine...
Tu să le spui aşa!... s-a dus...
Nu zici pe unde... nici cu cine...
- N-a stat s-aştepte... doar s-a dus!

Ochii mei de Costel Suditu

Ca un gând spart în mii de cioburi;
Cerului stoluri
Cerului gândul

Plângându-l
Desigur, cu rândul
Rândunelele
Din lăuntrul cuvântului
Dat mort sfârşitului
Ca un cocor
Fără de zbor,
Ca doi fluturi
Din trecuturi,
Şi ca doi porumbei;
Ei doi ochii mei;
Ei doi ochii mei!

PAŞI PIEZIŞI… de Patricia Serbanescu

păşesc greu şi calc piezişi
nu mă pot echilibra,
îngrop tălpile-n pietrişi

doruri ţin… a subjuga.

valul se rostogoleşte
sufletul e teleleu,
cât din viaţă îmi lipseşte,
numai pot simţii, că-s eu…

pasu-l fac acum, în toamnă
a venit din nou răcoarea,
meditand, intru în karmă
şi în Fiinţă… las uitarea.

vântul pare amuţit,
ploaia, îmi stropeşte râsul
răspândind spre asfinţit
scrâşnetul de dinţi şi plânsul…

nici măcar nu îi mai pasă
că trăiesc doar aşteptând…
mintea-n zarvă, nu mă lasă
să calc liniştea-n curând.

Părinte drag, ai doar putere
Ţi-o mai păsa şi de-a mea vrere ?
Tu, peste tot tronezi ca domn
Şi-mi laşi răbdarea-n agonie
Făr’de somn…

13.10.2012

Cântec durut... de Nicoara Nicolae-Horia

Poetului şi prozatorului Cornel Marandiuc,
la volumul Poemele uliului din Apuseni...

Sunt tot mai negre, tot mai sus

Pădurile care s-au dus,
Unde şi unde câte-un brad
Din care umbrele mai cad,
Unde şi unde câte-o casă
Din care fumul dă să iasă...
Sub coviltire vântul tace
Şi parcă de o vreme încoace
Pe dealuri paşii mei când suie
Stă timpul ruginit în cuie
Şi Moţii, cei adevăraţi,
Şi ei sunt tot mai supăraţi
Acolo-n Ţara lor de stâncă
Şi-aşteaptă Învierea încă...
Privirea încotro mi-arunc
Unde şi unde câte-un prunc
Şi-acela cine ştie cum
De-a mai rămas uitat pe drum...
Cântecul doare şi nu pot
Să-l spun aici şi-acum de tot,
Mi-e Dorul înnoptat şi lung
Până la capăt nu-l ajung...

Mă caut... de Camelia Armati

Mi-e sufletul îngenuncheat în brazda ei
Și mâini de pravoslavnic împreun,
În fața Poeziei tot sângele-mi adun

Și-n Alfa și Omega-credința mi-e temei...

Mă caut cu lumina și cu umbra
Și mă găsesc la fel de efemeră,
Iar inima-mi bucată e de-Alhambra
Și forma ei ramâne veșnic sferă.

Din palma mea se tot ridică apă,
În ochii mei se tot înalță gând,
Iar dragostea din inimă-mi se-adapă,
Cu foc în apă și cu apa-n foc arzând...

Ca o păgână în fața iubirii ce mă-nchină,
Mai cad și mă ridic, cu inima prea plină
De lacrimile blânde de creștină,
Ce toată viața ei a jinduit Lumină...

Camelia Armati

Îmi caut iubirea de Ion Hutanu

Îmi caut iubirea prin zări interzise,
Plecată-i la tine în pas de destin, 
Dar porţile tale sunt veşnic închise

Şi n-auzi cum strigă din clopot divin.

Tot caut iubirea, o dulce povară,
Ea joacă în suflet un rai pe un iad,
Când îngeri din ceruri în mine coboară
Şi-şi pierd nemurirea în flăcări ce ard.

Şi caut iubirea...O veşnică rană,
Căci tu eşti cuţitul infipt pân la os,
Dar inima arsă pe tine te cheamă,
Să-i fii alinare pe ochi dureros.

Ce toropeală dulce ... de Ovidiu Oana-pârâu

Ce toropeală dulce!

Gura sobei își varsă, lin,

dogoarea.

Mă uit vrăjit

la focul ce aruncă

în jur scântei,

în ritmul molcom

al unui psalm

de lumini.

Schimb dansul lor

în necuvinte:

aici sărut, acolo mângâiere,

dincolo șoaptă, apăsare ...

Alunec înspre vis

și-ncepe susur

de viers

pe care-l țeși peste mine.

Nimic nu-i nou

din toate poemele tale

deja încrustate în mine:

aici sărut, acolo mângâiere,

dincolo șoaptă, apăsare ...

Iar flăcările ard

cicatrizându-le în tăceri.