Dacă te-ntreabă... de Cătălin Codru

Dacă te-ntreabă... să le spui,
Că n-ai ştiut de la-nceput,

Că nu erai decât un pui...
Când haimanale te-au vândut.

Dacă te-ntreabă de ţi-e frică...
Tu să zâmbeşti cu fruntea sus,
Eşti pui de dac... nu ştii ce-i frica,
O ştie el... el e în plus.

Dacă te-ntreabă... să nu minţi,
Tu ţi-ai iubit cuvântul tău,
Şi cu respect pentru părinţi,
Nu l-ai trădat pe Dumnezeu.

Dacă te-ntreabă vreun străin,
Aşa cum s-a-ntâmplat mereu...
Şi-i simţi în inima venin,
Să îl striveşti!... urmaşul meu!

Dacă te întreabă cineva,
De vorbă... să se afle-n treaba,
Să-i zici să meargă-n drumul lui...
Şi... dă-l afară din ograda!

Dacă te-ntreabă... fiul meu...
Să îl respecţi până ce-l vezi,
Ce are-n suflet, dacă-l crezi...
Poţi să-l şi ierţi, drăguţul meu.

Dacă te-ntreabă de strămoşi,
Să nu te temi şi să fii mândru,
Noi îi cinstim pe-ai noştrii moşi,
Cu amintiri şi glas de clopot tandru.

Dacă te întreabă cineva... de mine...
Tu să le spui aşa!... s-a dus...
Nu zici pe unde... nici cu cine...
- N-a stat s-aştepte... doar s-a dus!