Ce toropeală dulce!
Gura sobei își varsă, lin,
dogoarea.
Mă uit vrăjit
la focul ce aruncă
în jur scântei,
în ritmul molcom
al unui psalm
de lumini.
Schimb dansul lor
în necuvinte:
aici sărut, acolo mângâiere,
dincolo șoaptă, apăsare ...
Alunec înspre vis
și-ncepe susur
de viers
pe care-l țeși peste mine.
Nimic nu-i nou
din toate poemele tale
deja încrustate în mine:
aici sărut, acolo mângâiere,
dincolo șoaptă, apăsare ...
Iar flăcările ard
cicatrizându-le în tăceri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu