AMIAZA de Cristina Maroiu

M-am retras in coltul meu,

pe fotoliul cu vedere
la soare:
aici vin sa-mi petrec
ore cuminti,
cu gust de ciocolata amara.

Florile imi zambesc voioase,
de dupa perdele.

Le simt, au conturul fraged,
mai devreme le-am udat!
Acum isi indreapta spatele,
catre lumina…

La fel de verticale
imi sunt si gandurile:
le-am dezbracat pana la piele
de toate nedumeririle,
si le-am asezat si pe ele
cuminti, pe pervaz,
la o baie de optimism!

Copilul bate din palme,
se bucura ca i-am facut
desertul preferat…
In caldura ceasului de amiaza
doar o pasare mai canta:
e guresa, nevoie-mare!
Fericita,
mai sorb o gura de cafea,
inchid ochii si astept…

Liniste. Calm. Acasa.

Cristina Maroiu
11.07.2012

Dori Lederer - Povestea unei lumânări - recită Mihaela Ilaşcu

MA MISC de Mihail Rujoiu

Ca un fulg de nea in noapte,

Ma misc duios adeseori,
Ninsori modeste se astern 
In palme arse, peste nori.

Flori se framanta in trecut,
Frunze ce cad in vis plecate,
Te strang iubito in sarut,
Ca in zapada unei dimineti inalte.

Ninge cu corabii scufundate,
Peste pamantul negru crud,
Iar fulgii se aseaza alene 
Pe obrajii unui om tacut.

E timpul cand ninge cu lacrimi 
Pe flori vii,insangerate,
Iar radacini ce se topesc in zori,
Pe carari reci purificate.

Se aseaza pe fruntea unui munte,
Ninsori fugarite de noi,
Iar eu topesc urme alene 
Sub albii copaci vesnic goi.

Din cartea ; Din fum de tigara...

08-XII-1986 

tăcere de Carmen Zaniciuc

copacul știe
poți vorbi
să fi auzit
și totuși
nimeni să nu asculte
copacul știe
tăcerea e pentru îngeri
pe ei îi cuvântă
dumnezeu
printr-o inimă de om
ce se așează 
la umbra unui copac.

INVERS de Stefan Oana Valentin

invers clădește-mi tu învierea

dinspre frunză bătută înspre pământ
alină-mi femeie acuma durerea
călcâielor crăpate, lipsite de vânt.

împiedicate mâini spre mângâiere
tremură nerv strivit în trecut
crede-mă tare grea e apa din înflorire
de ochi închiși, obosite semne de mut.

așezi mărunt printre degete aspre
cuvinte fierbinți uitate demult
părul ți-e negru, pădure de astre
doar de-nverzești pot să te-ascult.

îmi pui sub aripi, aer fierbinte
în apă, un pic de dulce sărut
fiori înmulțești tu pe sub frunte
frumos îmi apar, în oglindă de slut.

invers sărută-mi durerea-n cocoașă
rupt de iluzii să nu mai gust decăt cer
floare de Mai, ești atât de gingașă
căci din clopote vii, strigăte pier.

inundă-mi uscat, invers, tu marea
pământ fertil de maree să-mi fi
toiagul pierdut să-și găsească mirarea
în ultima, numărând înapoi, din prima zi.

08 07 2012
ȘTEFAN OANĂ

Baladă pentru ochi căprui I de Boris Ioachim

Au înflorit deodat’ şi tei şi crini …

O, teiul cu dulceag parfumul lui!
Printre-ale sufletului meu grădini
Tot bântuie un dor de ochi căprui.

Sunt ochii ce-i visez cu-ai minţii ochi
Şi-n toamne şi sub biciul gerului;
Mi-e teamă, Doamne, să nu mi-i deochi –
Că-s cei mai calzi, din lume, ochi căprui.

Frumoşi sunt ochii de azur, sau verzi –
Şi ochii negri - şi ochii oricui…
Dar te-aş ruga, frumoaso, să mă crezi
Că eu iubesc doar ochii tăi căprui.

E-o noapte caldă, greierii doinesc
Şi aş vrea, nebun, pe-un colţ de stea să sui,
Ce să mă ducă, doar ca să privesc,
Cum dorm, iubito, ochii tăi căprui.

Să mă întreb, privindu-ţi chipul fin
Şi buzele-ţi – molatice petale –
De s-ar putea, vreodată, să mai vin,
Să mă înfrupt din rodul gurii tale.

Şi, tainic, înainte de plecare,
Cu buzele, o clipă, să-ţi ating
Ochii căprui, tu, dragoste ce doare,
Căci, tot mai des, tristeţi adânci mă ning.

Dar tu n-ai şti, nu, n-ai putea afla –
Căci eu n-aş spune asta nimănui!
Că am zburat, purtat de-un ciob de stea,
Doar ca să văd cum dorm doi ochi căprui…

Dulce de iubire de Elena Iuliana Constantinescu

Mi-am propus să fac o dulceață

Dar nu ori ce fel
Vreau una specială
Cu vise, dorințe,
Cu tine,
Cu mine, 
Cu noi.
O dulceață de gânduri
Ingrediente am,dar
Lipsește liantul: 
Sentimentele
Tale,
Ale mele,
Ale noastre,
Care stau ascunse
În sertarul uitării
Sub frunzele toamnei
Împrumutând culoarea lor.

9.07.2012

Luni de Veronica Simona Mereuta

seara,începe să crească iarba,

şuvoiul neliniştit de nevrute
stă să pornescă,chiar dacă
nu mai sunt de unde creşte aripi

nu mă uit înapoi
şi teama este uneori dorinţa
de început,dar lacrimi
nu mai vor să ude locuri neumblate

pot să te mai aştept încă o viaţă,
în aceasta n-am să mai filosofez însă,
despre o iubire neîmplinită,
nu mai am cuvinte să aşez pe raftul

cel mai de sus,unde privirea,sărmana,
nu mai are cum să ajungă din urmă visele,
lasă-mi poveştile mele,
nu mai cred în lumi paralele !

09.07.2012
Vero

Amiază de Veronica Simona Mereuta

e un cuvânt doar,

dogoarea miezului de noapte
nu-i cu nimic mai prejos,
deasupra, e întotdeauna luna,
a aceluiaşi cer,pe care îl atingi uneori,
gândind că lumea ţi-a părut rotundă,
încă o dată aşezând mai presus,
uimirea decât instinctul de conservare

alatăieri,ştiam să spun lucrurilor
pe numele blând al malului la care adast
punte uitată pornită către orizontul morgană,
ca şi atunci când nu vedeai rostul miezului,
timpul de după rămâne mereu de prisos,
cum tot ceea ce uiţi de fiecare dată
să spui,iar mâine vine să-ţi amintească,
ce ochi,ce buze ,ce grumaz,
ai mai fi avut de ...cercetat

doar vorbe
asemeni nouă,
doar oameni!


09.07.2012
Vero

De-o fi... de Costel Suditu

Am învăţat să nu mai fiu cu mine;

Stăpân peste întunecimile mele,
Din cupa morţii
Am băut tot veninul oferit 
Cu braţele tale;

Nu mă mai ştiu, nu mai voi nicicând
A mai cunoaşte
O altă dulce clipă în care să reapari...
O, nu!....

Nu-ţi mai dau această şansă, nemiloasă
Durere,
Tămâie parfumată speranţei mele jalnice
Ce mă arzi prin năuntru cu oasele
Jar;

De-o fi să mă mai am vreodată 
Pe mine însămi,
Rogu-mai cerului să fie la urmă,
Ca să pot muri
Împăcat.