AMIAZA de Cristina Maroiu

M-am retras in coltul meu,

pe fotoliul cu vedere
la soare:
aici vin sa-mi petrec
ore cuminti,
cu gust de ciocolata amara.

Florile imi zambesc voioase,
de dupa perdele.

Le simt, au conturul fraged,
mai devreme le-am udat!
Acum isi indreapta spatele,
catre lumina…

La fel de verticale
imi sunt si gandurile:
le-am dezbracat pana la piele
de toate nedumeririle,
si le-am asezat si pe ele
cuminti, pe pervaz,
la o baie de optimism!

Copilul bate din palme,
se bucura ca i-am facut
desertul preferat…
In caldura ceasului de amiaza
doar o pasare mai canta:
e guresa, nevoie-mare!
Fericita,
mai sorb o gura de cafea,
inchid ochii si astept…

Liniste. Calm. Acasa.

Cristina Maroiu
11.07.2012