dogoarea miezului
de noapte
nu-i cu nimic mai prejos,
deasupra, e întotdeauna luna,
a aceluiaşi cer,pe care îl atingi uneori,
gândind că lumea ţi-a părut rotundă,
încă o dată aşezând mai presus,
uimirea decât instinctul de conservare
alatăieri,ştiam să spun lucrurilor
pe numele blând al malului la care adast
punte uitată pornită către orizontul morgană,
ca şi atunci când nu vedeai rostul miezului,
timpul de după rămâne mereu de prisos,
cum tot ceea ce uiţi de fiecare dată
să spui,iar mâine vine să-ţi amintească,
ce ochi,ce buze ,ce grumaz,
ai mai fi avut de ...cercetat
doar vorbe
asemeni nouă,
doar oameni!
09.07.2012
Vero
nu-i cu nimic mai prejos,
deasupra, e întotdeauna luna,
a aceluiaşi cer,pe care îl atingi uneori,
gândind că lumea ţi-a părut rotundă,
încă o dată aşezând mai presus,
uimirea decât instinctul de conservare
alatăieri,ştiam să spun lucrurilor
pe numele blând al malului la care adast
punte uitată pornită către orizontul morgană,
ca şi atunci când nu vedeai rostul miezului,
timpul de după rămâne mereu de prisos,
cum tot ceea ce uiţi de fiecare dată
să spui,iar mâine vine să-ţi amintească,
ce ochi,ce buze ,ce grumaz,
ai mai fi avut de ...cercetat
doar vorbe
asemeni nouă,
doar oameni!
09.07.2012
Vero
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu