MA MISC de Mihail Rujoiu

Ca un fulg de nea in noapte,

Ma misc duios adeseori,
Ninsori modeste se astern 
In palme arse, peste nori.

Flori se framanta in trecut,
Frunze ce cad in vis plecate,
Te strang iubito in sarut,
Ca in zapada unei dimineti inalte.

Ninge cu corabii scufundate,
Peste pamantul negru crud,
Iar fulgii se aseaza alene 
Pe obrajii unui om tacut.

E timpul cand ninge cu lacrimi 
Pe flori vii,insangerate,
Iar radacini ce se topesc in zori,
Pe carari reci purificate.

Se aseaza pe fruntea unui munte,
Ninsori fugarite de noi,
Iar eu topesc urme alene 
Sub albii copaci vesnic goi.

Din cartea ; Din fum de tigara...

08-XII-1986