dinspre frunză
bătută înspre pământ
alină-mi femeie acuma durerea
călcâielor crăpate, lipsite de vânt.
împiedicate mâini spre mângâiere
tremură nerv strivit în trecut
crede-mă tare grea e apa din înflorire
de ochi închiși, obosite semne de mut.
așezi mărunt printre degete aspre
cuvinte fierbinți uitate demult
părul ți-e negru, pădure de astre
doar de-nverzești pot să te-ascult.
îmi pui sub aripi, aer fierbinte
în apă, un pic de dulce sărut
fiori înmulțești tu pe sub frunte
frumos îmi apar, în oglindă de slut.
invers sărută-mi durerea-n cocoașă
rupt de iluzii să nu mai gust decăt cer
floare de Mai, ești atât de gingașă
căci din clopote vii, strigăte pier.
inundă-mi uscat, invers, tu marea
pământ fertil de maree să-mi fi
toiagul pierdut să-și găsească mirarea
în ultima, numărând înapoi, din prima zi.
08 07 2012
ȘTEFAN OANĂ
alină-mi femeie acuma durerea
călcâielor crăpate, lipsite de vânt.
împiedicate mâini spre mângâiere
tremură nerv strivit în trecut
crede-mă tare grea e apa din înflorire
de ochi închiși, obosite semne de mut.
așezi mărunt printre degete aspre
cuvinte fierbinți uitate demult
părul ți-e negru, pădure de astre
doar de-nverzești pot să te-ascult.
îmi pui sub aripi, aer fierbinte
în apă, un pic de dulce sărut
fiori înmulțești tu pe sub frunte
frumos îmi apar, în oglindă de slut.
invers sărută-mi durerea-n cocoașă
rupt de iluzii să nu mai gust decăt cer
floare de Mai, ești atât de gingașă
căci din clopote vii, strigăte pier.
inundă-mi uscat, invers, tu marea
pământ fertil de maree să-mi fi
toiagul pierdut să-și găsească mirarea
în ultima, numărând înapoi, din prima zi.
08 07 2012
ȘTEFAN OANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu