Liniște... de Dorina Litra

Era prea liniște în viața mea
când ai apărut pe cărarea 
ce duce spre suflet.

Ochii noștri se căutau, 
buzele noastre-și zâmbeau, 
brațele chemau parcă îmbrățișarea 
ce avea să ne înrobească inimile.

Tăcerea țipă parcă 
peste liniștea ce-mi spune că vii... 
că ești aproape.

Amintire... de Boris Ioachim

Amintire, floare scuturată,

Pe poteca anilor pustii
Cât mă doare–aroma ta uscată
Azi, când sunt lipsit de bucurii!

Anotimpuri zboară peste mine
- Fiecare cu parfumul său –
Însă, ce-ar putea schimba în bine
Într-un veac lipsit de Dumnezeu?

Între-un vis şi-o deznădejde cruntă
Tot în amintiri mă regăsesc…
Când sprânceana serii se încruntă
Doar singurătatea o iubesc.

Glasul ploii, murmurând spre seară,
Printre muguri cu miros curat
Ca un cântec dulce mă-nfioară -
Să-mi reînvie vise de altădat’.

Amintire, floare scuturată
Pe uitarea unui veac pustiu,
Mult mă doare-aroma ta uscată -
Azi, când pentru vise-i prea târziu...

Eu de pomană sunt... de Nicoara Nicolae-Horia

Eu am venit şi vin dinspre un dor

Cu sărbători durute-n calendar,
Din tot ce ştiu mă dărui tuturor,
... Eu de pomană sunt, nu în zadar!

Dar să nu-mi calce nimenea pe umbră,
C'atunci detună Apusenii mei,
Toată comoara asta de sub ţundră
E pentru voi aici, nu pentru zei!

Din Dragoste vă dau şi nu din milă
De vă e foame, sete de cuvânt,
De cerşetori mi-a fost şi mie silă,
Că nu-i cunosc pe-aceia care sunt!

Şi nu suport să mă cerşească nime',
De-aceea pân' la capăt iar vă spun,
Aceste versuri, cu sau fără rime,
E adevărul meu de sub gorun

Tu, care-mi vii pe-aici, ori care treci,
Cu tine dacă stau de vorbă-acum,
Eu de pomană sunt, voi fi în veci,
Ca pomul cel din margine de drum...

Nicoară Nicolae-Horia

Şoaptele mele de Renate Müller

Cu capul pe genunchi

stau sub cireş
petale albe cad 
pe şoaptele mele

cum să-ţi spun 
că-mi eşti pe plac

mă zbat 
ca un fluture 
prins într-un 
ac de gămălie

tu nu mă vezi 
nu m-auzi

doar eu te simt
suflând
boare de vânt
peste şoaptele mele

Renate Müller

MIREASA ALBA de Mihail Rujoiu

Mireasa alba cu val alb 

Ti-as darui ia dar al meu scalp,
Pus pe o patura de nori
Insangerat in albi fiori

Mireasa alba nasti din flori
Ti-as saruta sarutul tau banal,
Te-as invita in gand de nori 
Sa fi speranta mea la bal 

Mireasa mea invii in noapte,
Cand drumul se deschide greu 
Spunandu-ti la ureche albe soapte,
Sa ne ingropam vesnic in apogeu

Mireasa mea din alb in alb incerci
Cuvinte albe,sageti frante,
Te vreau pe tine in cuvinte,
Sa imi saruti a mea alba frunte 

Mireasa mea din nori pustii
Ploaie sa aduci,sa aduci lumina ,
Spre nemurirea unui vis,
In dar iti dau a mea inima 

Din cartea ;DIN FUM DE TIGARA...

0I1990

La luptă! de Camelia Armati

La arme, iubite, la arme cu noi,

Pe mări, printre stepe, prin ploi,
Să rupem tratatul cu carnea fierbinte,
La luptă, iubite! ”Nainte!

Îmbracă-ți armura din za de cuvinte,
Îmbracă-mă-n piatră, la tine în dinte,
Să faci tu un scut pentru-amândoi,
Din patimi născute în iadul din noi!

Să-mi fii Maresal și să-ți fiu ordonanță,
Să-ți lustrui bocancii cu parfum de speranță,
Să dorm pe afară, să-ți străjui intrarea,
Din fluier să sufli să-ți aflu chemarea!

Cu ranița-n spate, pe front, prin noroi,
Cu ochii la jarul ce arde în noi,
Cu pieptu-nainte și fruntea spre cer,
La arme, iubite! Din dragoste pier!

Războiul e crâncen și tună prin noi,
Grenade de-asalt cu schije de ploi.
Se-nfig și tot hăcuie-n suflet durere...
La arme, iubite, căci dragostea cere!

Să nu dezertăm nicicând din vâltoare,
În luptă să ardem, în focul cel mare,
Balsam pentru rana ce urlă că doare
Și e blestem, și-i binecuvântare!

Camelia Armati

Pentru acest moment de Gl Turnbull

Acelasi torent de viata ce-mi alearga prin artere

Raura prin lumea larga in acelasi pulsatii ritmate. 
Este seva primavaratecelor fire de iarba.
Seva care erupe patimasa in fluvii de frunze si flori.
Imi percep trupul binecuvantat de atingerea vietii
Si ma mandresc pentru ca in aceasta clipa 
Prin corpul meu valseaza misterul vietii universale.

Vrăjitorind de Camelia Armati

Sunt vrăjitoarea ce-ți alungă norii

Din înserare până-ți țipă zorii...
Vâltoare-ți sunt: cu mine, toți fiorii
Îți intră-n carne și-ți străbat toți porii.

Sunt iarna ce ne ninge cu lumină,
Sunt osândita cea fară de vină,
Sunt Ana ce-ți plutește-n cana plină,
Sunt întuneric nepătruns și sunt lumină.

Am dinți de-oțel ce rup din tine, tată, 
Am carnea albă ce-nflorește toată
Sub pagina de soartă blestemată,
O ucigașă sunt...nevinovată.

Călătoresc prin lumi ce nu-s văzute,
Tot căutând speranțe ne-ncepute,
Sunt pelerinul schitului din munte
Și-ți sunt sărutul ochilor din frunte.

Și roșu-nvârtoșat ți-e sângele din piept,
Tot verde-nrourat e ochiul tău deștept,
Picioarele-mi adorm, iar mâinile-s pe piept.
Sunt timpul tău...Din timp în timp...mă-ndrept.

Camy Mirela

Viaţa de Costel Suditu

Se ofilesc simţiri ce-aruncă pe drumuri,

Odată frumoase visări
Şi trainice gânduri;

Dispar din minte şi suflet rubine,
Pleacă bucată de cer,
Cu sânge şi carne din mine;

S-au pierdut în zări fără raze
Priviri cumpănite de colţi pofticioşi,
Ce nasc metastaze;

Şi clopotul încă mai strigă bătut
În dunga ferestrei deschise,
Un trist început;

S-a-nchis orizontul, aripe stau jos,
Cu pana mătură colbul,
Fără putere, pe dos;

Căci lacrima gurge din zâmbet,
Din ochi, şiroaie sângele pleacă,
Pe ultima treaptă;

Viaţa: un simplu dezmăţ,
În ce fel, nici nu contează;
Eşti timpului traistă în băţ.

Un flutur... de Costel Suditu

Un flutur cu aripi de şoaptă

Născută din spiritul sfânt,
Din toate, găsi să înnoaptă
Pe-o stâncă, buric de pământ;

Cum stă, cu-aripe ca una,
Un suflu de vânt îl cuvântă,
Cu rugă ce zace-n furtuna
Ce-aduce căruntul pe tâmplă;

Un gând cu nopţile-n plete,
Cu stelele plin şi cu Luna,
Pune pe fluture pete,
Pe stâncă-şi aşează cununa;

Un vis, mângâiat de iubire,
Mătase-aurie descântă,
Pe flutur aruncă-n orbire,
Şimţire pune în stâncă;

Ce şoaptă de sfânt avusese
Curaj a cuprinde pământul,
Apusul, ce nu-nţelesese,
De plete ciuntea însăşi gândul,
Şi visului arse cămaşa
Iar vântului gura-astupase;

Pe recele trup stă mătasea
Sub aripi de lemn ce lucrase.