Viaţa de Costel Suditu

Se ofilesc simţiri ce-aruncă pe drumuri,

Odată frumoase visări
Şi trainice gânduri;

Dispar din minte şi suflet rubine,
Pleacă bucată de cer,
Cu sânge şi carne din mine;

S-au pierdut în zări fără raze
Priviri cumpănite de colţi pofticioşi,
Ce nasc metastaze;

Şi clopotul încă mai strigă bătut
În dunga ferestrei deschise,
Un trist început;

S-a-nchis orizontul, aripe stau jos,
Cu pana mătură colbul,
Fără putere, pe dos;

Căci lacrima gurge din zâmbet,
Din ochi, şiroaie sângele pleacă,
Pe ultima treaptă;

Viaţa: un simplu dezmăţ,
În ce fel, nici nu contează;
Eşti timpului traistă în băţ.