miercuri, 14 noiembrie 2012

Dorul… de Lacrimioara Lacrima

De ce oare este dor
Si ti-e greu, nu ti-e usor
El apare ca un nor
Curge in lacrimi usor?
De ce e tristetea lunga
Cand nimeni nu ti-o alunga
Si-astepti sa fii iubit
Ca sa poti fii fericit?
De ce te iubesc pe tine
Ajungand doar o privire
Vocea ta dac-o aud
Sa ma bucur asa mult?
Iar atunci cand tu imi scrii
Tot citind in nopti tarzii
Dorul spre tine goneste
Si pe tine te doreste?
De ce dorul este-un chin
Si de suferinta plin…
Ininimara-mi cu ardoare
Catre tine vrea sa zboare?
Iar atunci cand tu il simti
Nu ai stare, te framanti,
Ca si marea ce se agita
Val cu val intr-o clipita?

Valul este dorul marii

Sa atinga iute tarmul
Dar al meu e ca un foc
Ce in suflet are loc
Arde nu se poate stinge
Tu-l alinti, iar se aprinde…
Dorul este ca si gandul
Adiind razlet ca vantul
Nu il poti deloc opri…
Il porti oriunde ai fi…
De ce dorul e nostalgic
Si te simti ca-n intuneric
Zile, nopti, trecand mai greu
Ratacind in…dorul tau?
Cateodata nu-nteleg
Dorul de-as putea sa-l leg
Nici nu stiu cum sa mai fac
Lui ca sa ii fac pe plac…
Dar macar sa-l intalnesti
Sa-ti spuna cat te iubesc
Doar pe tine, doar pe tine
Cum n-am mai iubit pe nimeni…
Cand ‘napoi el va veni
Eu visand…sa pot zambi…

Dorul este probabil dorinta de a repeta ceva placut ce s-a intamplat…iar acel ceva a ramas…o amintire…

Blestem… de Nicoară Nicolae-Horia

În Versul tău cu încolăciri de şarpe
Mi-ai cuprins de-o vreme fiinţa toată,
Ca Aerul neliniştit pe harpe

Să nu-ţi găseşti odihnă niciodată.

Să nu se-aline mâna care scrie,

Gândul tău de-a pururea văpaie,
Cuvântul care eşti şi o să-ţi fie,
Să nu te mai încape- Nicolae!
............................................

Aşa m-ai blestemat, ţi-aduci aminte,

Nu se nuntise floarea pe pământ-
De-atunci, când scriu, în umbra ei fierbinte
Mi-adăpostesc neliniştile-n vânt...

Poem pentru mâinile mamei... de Nicoară Nicolae-Horia

Duminică, 11 Noiembrie 2012

Cum stau așa

În Dor îngemănate

Ca două file scrise
Dintr-o Carte,
Ca o fântână
Dintr-o dimineață
Din care însetat
Am băut viață,
Leagănul meu
Dinspre copilărie,
Mâinile mamei
Dumnezeu le știe
În rugăciunea către El
Când ard,
Mâinile mamei
Cu miros de nard,
Mâinile mamei
Cu miros de mir
Mai lasă-mi-le,
Doamne,
Să le-admir!
Mâinile mamei
Cu miros deplin,
De-a pururea la ele
Să mă-nchin...

Povestea NATO-ului, găinii și oului... de Iurie Osoianu

S-a pus un furt ceva la cale
Se cere și perdea de fum
Se cer soluții optimale -

Spre NATO ne pornim la drum...

Moldova fără sărăcie

De azi Moldova cu umbrelă
Fă Doamne ca cumva să vie
La ăstea mintea în turela...

Ba escadrile de rachete

Ba oaste numai pe contract
-Numai să aibă iar bugete
Acorduri pentru partajat ...

Cum Plahotniuc cu raiderismul

Și cum Filat cu contrabanda
În gât ne bagă Ghimplerismul
Ba NATO, ba o altă bandă ...

Și nici o umbră de ideee

Pe cât de cât de eficace
Mai are țara mea să stee
În topul celor mai sărace ...

Și nici un fel de dezvoltare

Conceptii sau reforme ample
Așteaptă numai ajutoare
Să-l fure noaptea de pe rampe ...

Noi cei fujiti prin țări streine

Le tot trimitem gologănii
Să aibă ăstea unt pe pâinea
Furată de la toti tăranii...

Ne ducem ultimi mohicanii

Vin generații noi din urmă
Ce se transformă apoi cu anii
De bună voie într-o turmă...

Și turma iarăși v-a alege

Ciobeni isteți că alde Ghimpu
Aceiasi apă s-o închege
Ce-o inghetă mințind tot timpul...

Povestea asta cu NATO-ul

Ce-o cântă âstea în surdină
Pentru Moldova e că oul
Ce-a fost mai prim decât găina...

În NATO dacă chiar dorești

Tu ai numai un singur drum-
Acel al Țării Românești
Nu-i altă cale nicidecum...

Un biet nebun de Cătălin Codru

De m-ai crezut nebun cândva...
Să ştii că ai avut dreptate,

Nimic nu-i drept în lumea mea,
Nebun de tot, nebun de toate.

Mi te prezinţi ca un profet,

Cu zâmbet larg linguşitor,
N-am să te-aleg, îţi spun direct,
Miroşi a mort îngrozitor.

Toţi cei ce spun că au în piept,

Speranţe vii şi bunătate,
Se vor doriţi, dar n-au respect,
Nici drept de viaţă, nici de moarte.

Şi de-ai crezut, că eu te cred,

Trăieşti minciuna ca pe-o viaţă,
Tu vieţuieşti sărman biped,
Zâmbeşti cu ochii tăi de gheaţă

De-ai fi doar tu bufonul meu,

Aş râde până-aş da în lacrimi,
Dar mă dezguşti sărman ateu,
Eşti ca o pauză-ntre cratimi.

Te minţi pe tine, la ce-i bun?

Doar vezi că nimeni nu te crede,
Îţi spun să ştii, ca un nebun,
E cel ce ştie... şi te vede!

SUFLETUL MEU… de Ioana Burghel

Tu sufletul meu ai strivit,
Cu pietre ascuţite, sub piatră,
Şi sufletu-mi, trist a murit,

Când cântau cocoşii în vatră.

Zadarnic vei plânge, ştii bine,

Tot ce-ai iubit ai ucis,
Ce-ntuneric e-n suflet la tine!
Iubirii îi eşti doar proscris!

Adânc îţi e hăul, adânc te afunzi,

Aud doar un urlet de lup hăituit,
M-aş întoarce spre tine, senină,
Dar sufletul meu e prea pustiit.

* * * de Iurie Osoianu

..Doamne, cât de luminos mai sună
Noul imn al zilei de apoi
Clasterul feeric al minciunii

Supernova vechiului Cioroi...

Cât aplomb și câtă fantezie

Și -alegeri- de la luser la tătuc
Drumul către rai , precum se știe,
E pavat cu comunitii lui Tcaciuc...

Și pe drumul ăsta moldovenii

Vor agunje -acolo unde vor
Fariseii care de milenii
Strigă că Hristos e fiul lor...

Doamne Dumnezeule Cerescu

Am o rugă simplă , ca la țara
Ce-o șoptea cândva și Eminescu :
Fă-mă alt popor dar da-mi aceiasi Țară

Chipului - de Costel Suditu

Acest chip încruntat..
La masă cu tăcerea,
Înghite resemnat,

Durerea..

Această umbră stranie..

Plângând ca o sfeştanie,
Mai pune spiţe roţii
Singurătăţii..

Ca un val pe moarte

Saltă şi se creşte..
Ţărmul, prea departe-i
Este..

Stă-n oglinda mată

Umbră moartă-n ea,
Făr-a şti o soartă
Mai grea;

Acest punct..

Ca o floare din cartea
Unde totu-i defunct..
Ca moartea.

Esti un inger… de Lacrimioara Lacrima

Esti un inger ce-a venit
Inima de mi-a rapit
Si nu stiu unde a dus-o
In ce loc o fi ascuns-o.
Te rog, ai grija de ea
S-o mangai cu dragostea
Sa-i rostesti vorbe alese
Din sufletul tau culese…
Deloc sa n-o chinuiesti
Cum sti tu sa o iubesti
Cu a ta placut sa bata
Inc-o data si inc-o data…
Sa nu stie suferinta
Sa stea in a ta fiinta
Si cand ea are nevoie
Tu mereu sa-i faci pe voie…

Esti un inger ce soseste

Si cu vorbe dulci vorbeste
Habar n-am si nu stiu cand
Cum mi-ai aparut in gand…
Chiar atunci cand nu speram
Dar in vise asa doream…
Dintr-un loc de undeva
Sa rasara dragostea…
Sa ma simt deosebita
Sa ma faca pera fericita…
Haide, vino pe o stea
Sa-ntalnesti iubirea mea!
Langa razele de luna
Tu sa ma saruti pe gura
Sa soptesti numele meu
Cum stie sufletul tau…

Ingeras, tu esti departe

Dar te simt asa aproape
Ma trezesc vorbind cu tine
Crezi ca oare este bine?
Te astept parca de mult
Triste doruri sa-mi asculti
Sa cunosc iaras’ iubire
Sa-nteleg a ta privire…
Inger, sa nu pleci vreodata!
Acum ai inima-mi toata
M-ai facut ca sa zambesc
Pe tine sa te iubesc…
Ingeras cu chip frumos
Ma alinti asa duios,
Fara tine-n asta lume
Zambetul meu ar apune…

Acolo unde inima ta va poposi…un curcubeu se va ivi…atunci cand vocea iar ti-am auzit…toti trandafirii au inflorit…acolo unde ai privit…raza de soare s-a ivit…si unde te vei aseza…cu tine eu voi sta…si vesnic vei ramane in amintirea mea…

Toamnă politică - de Elena Valeria Ciura

În căsuţa cu miresme de gutui şi mere coapte
Unde mustul se revoltă , cu pastrama se tot ceartă-
Stau de vorbă mulţi dovleci(noi bârfim că sunt zevzeci!)

Şi se plâng că n-au seminţe, ca în alte tinereţi.

Îşi văd viitoru-n leruri şi-n plăcinte cu hamei,
Sunt ţinuţi şi pe ogoare, până dă bruma pe ei,
Niciun sfat nu e primit, sunt făcuţi doar de ocară-
Că-s prea galbeni, prea oranj, seamănă c-o portocală.

Portocala nu-i de-a noastră, da-i primită cu onor
Şi plătită cu valută, , dividende, că-i sezon
Şi-aşezată în vitrină, locul dovlecesc pierdut -
Cam târziu, cu scorţişoara patiserul a apărut...

Şi-atunci, ce bucurie! Toţi îi văd, îi linguşesc,
Se grăbesc s-aducă ode neamului cel dovlecesc-
Deodată au seminţe, mult mai mult ca altădată...
Ei, se pare , nu cu apă grădina a fost udată...!