Povestea NATO-ului, găinii și oului... de Iurie Osoianu

S-a pus un furt ceva la cale
Se cere și perdea de fum
Se cer soluții optimale -

Spre NATO ne pornim la drum...

Moldova fără sărăcie
De azi Moldova cu umbrelă
Fă Doamne ca cumva să vie
La ăstea mintea în turela...

Ba escadrile de rachete
Ba oaste numai pe contract
-Numai să aibă iar bugete
Acorduri pentru partajat ...

Cum Plahotniuc cu raiderismul
Și cum Filat cu contrabanda
În gât ne bagă Ghimplerismul
Ba NATO, ba o altă bandă ...

Și nici o umbră de ideee
Pe cât de cât de eficace
Mai are țara mea să stee
În topul celor mai sărace ...

Și nici un fel de dezvoltare
Conceptii sau reforme ample
Așteaptă numai ajutoare
Să-l fure noaptea de pe rampe ...

Noi cei fujiti prin țări streine
Le tot trimitem gologănii
Să aibă ăstea unt pe pâinea
Furată de la toti tăranii...

Ne ducem ultimi mohicanii
Vin generații noi din urmă
Ce se transformă apoi cu anii
De bună voie într-o turmă...

Și turma iarăși v-a alege
Ciobeni isteți că alde Ghimpu
Aceiasi apă s-o închege
Ce-o inghetă mințind tot timpul...

Povestea asta cu NATO-ul
Ce-o cântă âstea în surdină
Pentru Moldova e că oul
Ce-a fost mai prim decât găina...

În NATO dacă chiar dorești
Tu ai numai un singur drum-
Acel al Țării Românești
Nu-i altă cale nicidecum...

Un biet nebun de Cătălin Codru

De m-ai crezut nebun cândva...
Să ştii că ai avut dreptate,

Nimic nu-i drept în lumea mea,
Nebun de tot, nebun de toate.

Mi te prezinţi ca un profet,
Cu zâmbet larg linguşitor,
N-am să te-aleg, îţi spun direct,
Miroşi a mort îngrozitor.

Toţi cei ce spun că au în piept,
Speranţe vii şi bunătate,
Se vor doriţi, dar n-au respect,
Nici drept de viaţă, nici de moarte.

Şi de-ai crezut, că eu te cred,
Trăieşti minciuna ca pe-o viaţă,
Tu vieţuieşti sărman biped,
Zâmbeşti cu ochii tăi de gheaţă

De-ai fi doar tu bufonul meu,
Aş râde până-aş da în lacrimi,
Dar mă dezguşti sărman ateu,
Eşti ca o pauză-ntre cratimi.

Te minţi pe tine, la ce-i bun?
Doar vezi că nimeni nu te crede,
Îţi spun să ştii, ca un nebun,
E cel ce ştie... şi te vede!

SUFLETUL MEU… de Ioana Burghel

Tu sufletul meu ai strivit,
Cu pietre ascuţite, sub piatră,
Şi sufletu-mi, trist a murit,

Când cântau cocoşii în vatră.

Zadarnic vei plânge, ştii bine,
Tot ce-ai iubit ai ucis,
Ce-ntuneric e-n suflet la tine!
Iubirii îi eşti doar proscris!

Adânc îţi e hăul, adânc te afunzi,
Aud doar un urlet de lup hăituit,
M-aş întoarce spre tine, senină,
Dar sufletul meu e prea pustiit.

* * * de Iurie Osoianu

..Doamne, cât de luminos mai sună
Noul imn al zilei de apoi
Clasterul feeric al minciunii

Supernova vechiului Cioroi...

Cât aplomb și câtă fantezie
Și -alegeri- de la luser la tătuc
Drumul către rai , precum se știe,
E pavat cu comunitii lui Tcaciuc...

Și pe drumul ăsta moldovenii
Vor agunje -acolo unde vor
Fariseii care de milenii
Strigă că Hristos e fiul lor...

Doamne Dumnezeule Cerescu
Am o rugă simplă , ca la țara
Ce-o șoptea cândva și Eminescu :
Fă-mă alt popor dar da-mi aceiasi Țară

Chipului - de Costel Suditu

Acest chip încruntat..
La masă cu tăcerea,
Înghite resemnat,

Durerea..

Această umbră stranie..
Plângând ca o sfeştanie,
Mai pune spiţe roţii
Singurătăţii..

Ca un val pe moarte
Saltă şi se creşte..
Ţărmul, prea departe-i
Este..

Stă-n oglinda mată
Umbră moartă-n ea,
Făr-a şti o soartă
Mai grea;

Acest punct..
Ca o floare din cartea
Unde totu-i defunct..
Ca moartea.

Esti un inger… de Lacrimioara Lacrima

Esti un inger ce-a venit
Inima de mi-a rapit
Si nu stiu unde a dus-o
In ce loc o fi ascuns-o.
Te rog, ai grija de ea
S-o mangai cu dragostea
Sa-i rostesti vorbe alese
Din sufletul tau culese…
Deloc sa n-o chinuiesti
Cum sti tu sa o iubesti
Cu a ta placut sa bata
Inc-o data si inc-o data…
Sa nu stie suferinta
Sa stea in a ta fiinta
Si cand ea are nevoie
Tu mereu sa-i faci pe voie…

Esti un inger ce soseste
Si cu vorbe dulci vorbeste
Habar n-am si nu stiu cand
Cum mi-ai aparut in gand…
Chiar atunci cand nu speram
Dar in vise asa doream…
Dintr-un loc de undeva
Sa rasara dragostea…
Sa ma simt deosebita
Sa ma faca pera fericita…
Haide, vino pe o stea
Sa-ntalnesti iubirea mea!
Langa razele de luna
Tu sa ma saruti pe gura
Sa soptesti numele meu
Cum stie sufletul tau…

Ingeras, tu esti departe
Dar te simt asa aproape
Ma trezesc vorbind cu tine
Crezi ca oare este bine?
Te astept parca de mult
Triste doruri sa-mi asculti
Sa cunosc iaras’ iubire
Sa-nteleg a ta privire…
Inger, sa nu pleci vreodata!
Acum ai inima-mi toata
M-ai facut ca sa zambesc
Pe tine sa te iubesc…
Ingeras cu chip frumos
Ma alinti asa duios,
Fara tine-n asta lume
Zambetul meu ar apune…

Acolo unde inima ta va poposi…un curcubeu se va ivi…atunci cand vocea iar ti-am auzit…toti trandafirii au inflorit…acolo unde ai privit…raza de soare s-a ivit…si unde te vei aseza…cu tine eu voi sta…si vesnic vei ramane in amintirea mea…

Toamnă politică - de Elena Valeria Ciura

În căsuţa cu miresme de gutui şi mere coapte
Unde mustul se revoltă , cu pastrama se tot ceartă-
Stau de vorbă mulţi dovleci(noi bârfim că sunt zevzeci!)

Şi se plâng că n-au seminţe, ca în alte tinereţi.

Îşi văd viitoru-n leruri şi-n plăcinte cu hamei,
Sunt ţinuţi şi pe ogoare, până dă bruma pe ei,
Niciun sfat nu e primit, sunt făcuţi doar de ocară-
Că-s prea galbeni, prea oranj, seamănă c-o portocală.

Portocala nu-i de-a noastră, da-i primită cu onor
Şi plătită cu valută, , dividende, că-i sezon
Şi-aşezată în vitrină, locul dovlecesc pierdut -
Cam târziu, cu scorţişoara patiserul a apărut...

Şi-atunci, ce bucurie! Toţi îi văd, îi linguşesc,
Se grăbesc s-aducă ode neamului cel dovlecesc-
Deodată au seminţe, mult mai mult ca altădată...
Ei, se pare , nu cu apă grădina a fost udată...!

Vinovatie - de Zavoianu Vali

Acordul trist vibreaza in surdina
Pe chip surasul meu a inghetat
Stii c-o sa plec si nu imi cauti vina

Dar eu ma simt atat de vinovat...

O sa m-astepti. Rabdarea ta de sfanta
Si sufletul de dragoste-ncarcat
Ma tulbura enorm si ma-nspaimanta
Ca poti iubi atat de-adevarat.

Eu m-am jucat ...am luat din tine totul
Si-am dat in schimb un teatru necrezut
Gandeam ca esti ca mine. Idiotul...
Tarziu am inteles ce am facut.

Blesteama-ma! Uraste-ma mai bine
Nu ma privi asa...nu imi zambi
M-apasa-atata vina si rusine
Si nu-nteleg cum de ma poti iubi.

Nici n-am plecat si iti e dor de mine
Cu bratele incet ma inconjori.
Blesteama-ma! Uraste-ma mai bine
Nu ma privi asa...ca ma omori.

Mi-a rodit țarina... de Nicoară Nicolae-Horia

"Mi-a rodit țarina!..."
Nici hambare
Nu am

Aici
Pe pământ...
Sărac sunt,
Doamne,
Dar
Și mai săraci
Ca mine
Sunt!
Bucurați-vă,
Voi,
Secerători-
"Mi-a rodit țarina"
Sufletului,
În
Zori...

Învaţă-mă cum să mă rog! - de Ovidiu Oana-pârâu

Pornit pe-al vieţii nou făgaş
şi drumuri cu destine scrise,
mă aflu, monstru ucigaş
ale-nceputului meu vise.

Spre viaţă intermediar,
postat-ai pântecul de mamă.
Cu-ntâiul pas în calendar,
prima mea noapte se destramă.

Hrăzindu-i vieţii mele rostul
de-a le-ntrona pe toate-n suflet,
îmi dai în Tine adăpostul
şi labirinturi pentru umblet.

Calc apăsat peste pământ,
pătrund oglinzile de ape,
iar aerul îmi e veşmânt
cât Duhul Sfânt îl simt aproape.

Învaţă-mă, Fiule Sfânt
ce să aleg, cum să mă rog,
nu doar prin pilde, ori cuvânt,
sau prin porunci din decalog !

Lumina Ta vreau să mă soarbă
ca tril înalt în zbor spre soare,
din firul mătăsos de iarbă,
răspuns la marea întrebare.