AŞTEPTARE de Patricia Serbanescu

te zăresc în apusul răcoros al toamnei mayaşe…
dacă ochii ţi-au curs spre soarele beteag al toamnei,
înseamnă ca nu m-ai zărit încă…

înseamnă că mai presus de toate
preamăreşti pământul,
fără să te intereseze şi alte străluciri…
oare, aştepţi o nouă viaţă,
o nouă copilărie?
să ajungi iar în stadiul de fluture…
aştepţi tu metamorfoza sufletului,
sau transformarea umanului îndragostit
de cea mai frumoasă planetă din univers
sau de cea mai frumoasă stea însufleţită...
creaţie…ce cuvânt minunat, perceput aici !
întreb într-o doară…
oare, nu m-ai zărit în acest rar apus,
ori m-aştepţi să cresc şi să revărs
acea iubire ancestrală, iar şi iar?
Doamne! schimbă-ţi dioptriile!
surprizele curg, într-o altă măreţie…

30.09.2012

Primul sărut... de Nicoara Nicolae-Horia

Tu îți mai aduci aminte
Primul nostru, sfânt sărut?

Mut eram, fără cuvinte,
Ca un dumnezeu de lut!

Când cu brațele însetate
Ți-am cuprins ființa toată
Și acum aud cum bate
Inima din dor de fată...

Cea de-atunci încă mă cheamă,
Tânără precum erai,
Fericiți și fără teamă
Să ne rătăcim prin rai

Pe sub arșiță și ploi
Și din pomul fără vină
Să culegem amândoi
Mere coapte în lumină.
........................................

Tu îți mai aduci aminte
Primul nostru, sfânt sărut?
Eram orb, fără cuvinte,
Ca un dumnezeu de lut...

Duminică, 30 Septembrie 2012

Sus pe deal de Emil Marian

Sus pe deal, la cireșul altoit,

Te-am așteptat să vii în prag de seară,

Ai apărut zîmbind, parcă plutit,

M-ai sărutat așa, ca într-o doară.

Și al tău rîs, acorduri lasă-n noapte,

Într-un sărut acum ne împletim,

Adie-n vînt cireșele prea coapte,

Dar vremea lor e dusă de mult timp.

E toamn-acum, cu frunze iarăși plouă,

Iubirea noastră este încă vie,

O floare albă-n dimineți cu rouă,

E-al nostru dat, așa a fost să fie!

Pe deal cireșul ne dă adăpost,

Cum ne iubim sub creanga-i cea ridată,

Care-ar fi fost pe lume-al nostru rost?

Ne-am fi-ntîlnit odată și odata?

Septembre-de vineri pînă vineri de Emil Marian

E vineri azi, lucrul închei,

Îsi zice Gogu fericit,

Ochi-mi vor fi după femei

Și inima după...iubit!

Iar sambata in club m-am dus,

Si am baut si am dansat

M-am invartit precum un fus,

Acum nu stiu unde-am parcat…

Pe duminica, abureala,

Greu ma trezesc la viata iar,

Asa ma-ncearc-o mahmureala,

Nu cred cumva s-aveti habar.

E iarăși luni și-ncepe săptamana

Cu chef de munc-așa mai subțirel,

Acum la treabă nu ne mai dăm mîna,

Suntem cam apăsați de...tulburel!!!

Îi  marti a doua zi din saptamana,

Spre uichend noi am mai facut un pas,

Aproape-i si acest sfarsit de luna,

Iar toamna e numai in primul ceas...

S-a făcut miercuri, zi de post,

De la rele ne-om abține,

Să gîndim al vieții rost,

Pentru vremea care vine.

E joi si uichendul e la un pas,

Munciti cu bucurie si cu spor,

Putin din saptamana a ramas,

De-o leneveala la toti ne e dor!

Astăzi e vineri iară,sfîrșit de săptămînă,

Septembre e pe ducă, începe-o nouă toamnă,

Pe-alee m-aș plimba, tinîndu-te de mînă,

Dar vremea a trecut, cum zboară timpul doamnă!

Acolo am sa vin de Emil Marian

Acolo unde țărmul se lovește de mare,
Iar cerul albastru se scufundă în zare,
Aerul sărat, plin de pescăruși, nu doare,

Acolo am să vin.

Pe creastă de val și pală de vînt,
Pe prima silaba din primul cuvînt,
Te scriu, te pictez și te cînt,
Acolo am să vin.

Pe versul sublim, cel plin de iubire,
Pe-acordul cel fin din blînda psaltire,
Pe gura de rai ce dă nemurire,
Acolo am sa vin.

Prin viscol sau ploaie, caldură sau glod,
Voi veni să te iau, visul să-l reînnod,
Să-ti sorb iar aroma, sărut să îmi dai,
Să-ți șoptesc de iubire pe-un cîntec de nai.

Acolo am sa vin!

Iubeşte-mă-n octombrie... de Boris Ioachim

Iubeşte-mă-n octombrie, străino,
- Căci în noiembrie deja-i târziu –
Fii pentru mine primăvara iernii

Şi eu o umbră, poate, c-o să-ţi fiu.

Iubeşte-mă în toamna desfrânată,
Ce chiuie în aburi dulci de must –
Că-n lumea asta, de putere beată,
Iubirea e un sentiment vetust.

Iubeşte-mă cu teamă şi ardoare
Căci zguri de plumb răsar,sumbru, pe veac...
Fii elixir speranţei care moare –
Ca eu tristeţii tale să-i fiu leac.

Apari duios din ceaţa ruginie,
Cu părul tău, de toamne răvăşit,
Iubirea ta, molcomă şi târzie,
Să-nvioreze sufletu-mi sfârşit.

...Iubeşte-mă-n octombrie, străino,
Că suntem fericiţi să ne minţim...
Prin pâcla veacului păşind, hai, vino -
Amanţi deplini să īnvăţăm să fim...

ÎNTR-UN ZBOR… de Patricia Serbanescu

oare te-am găsit?
pluteşti ca un fulg în neant
printre gândurile mele răzleţite

fără să te văd… doar te simt…
...cobori în inimă,
respirându-te accelerat,
te pipăi cu necunoscutul
în colţul din atriul stâng
unde te-ai ascuns de lumina
ce te impresoară...
ating morgana din tine,
câtă căldură degaje în trupu-mi…
poate-mi va topi cubul de gheaţă
din sufletu-mi zdrenţuit,
când te vei juca cu franjurile
ce tocmai se lipesc în descântec
redându-i măreţia…
într-un zbor de iubire.

30.09.2012

SEARĂ BOLNAVĂ - de ȘTEFAN OANĂ

E o seară cruntă înspre casă
Pășesc pierdut ca un hoinar
Și neagra liniște m-apasă
Nici vise nu mai am în buzunar.

Sus undeva o stea se stinge
Noi nu vedem decât fantoma ei
În trupul meu, iubito, ninge
Când mă gândesc la ochii tăi.

În astă seară doar umbră mai plutești
Inaccesibilă îmi ești, madonă,
Ori ești aici, ori nu mai ești
Și inima-mi bolnavă e în comă.

Nu cred să mai salvezi, acum, ceva
Nici de te întorci iubito
Nici clipa oarbă de mi-ai da
Din rece veșnicia ta, pierduto.

Acolo - de Veronica Simona Mereuta

unde se opresc ceasurile
din timp fără cadru
unde mărturisirea n-a însemnat spaţiul
cu încă un gol de umplut
unde fluturii n-au fost inventaţi
şi nici locurile unde ar trebui să-ţi aducă aminte
că începi să iubeşti
unde nu sunt gânduri
nici morgane cu ochi albaştrii
imitând mirosul cerului
unde pământul e mereu rotund
căci nu cauţi locul unde să-ţi alungi neputinţa
de a fi mai mult
decât eşti
ştii
ai vrea
să fii!

viața - de Nuța Istrate Gangan

este o şosea cu şapte benzi
pe care nebunii lumii
merg cu două sute la oră claxonând
după fantomele ieşite la plimbare
duminica după ora cinci

(patru benzi la dus
trei la întors;
nu toți ne întoarcem vii)

prin ceaţa lăptoasă
le vezi lunecând
singure și căutânde
sub nucii de pe Strada Mare
purtându-şi tristeţile şi fericirile fantomatice
sub umbrele violete

pașesc fluid si diafan
peste frunzele galbene si umede
scuturate aseară
de un nebun
care voia sa grăbească arderile toamnei

doar fantomele iubirii noastre
merg ţinându-se de mijloc
cu duioșia și tandrețea răniților
care se sprijină unul de celălalt

se contopesc una în trupul alteia
lăsând dâre de lumină in amurgul sidefiu
din când în când se opresc
încercând un sărut timid
sub același copac...
pe aceeași bancă...

(între timp
noi doi
cuminţi, stingheri și dureros de reali
îmbătrânim zadarnic și prelung
cu un fel de sfințenie ciudată
împărțind amurguri diferite
fiecare sub nucul lui)