Te-am așteptat să
vii în prag de seară,
Ai apărut
zîmbind, parcă plutit,
M-ai sărutat așa,
ca într-o doară.
Și al tău rîs,
acorduri lasă-n noapte,
Într-un sărut
acum ne împletim,
Adie-n vînt
cireșele prea coapte,
Dar vremea lor e
dusă de mult timp.
E toamn-acum, cu
frunze iarăși plouă,
Iubirea noastră
este încă vie,
O floare albă-n
dimineți cu rouă,
E-al nostru dat,
așa a fost să fie!
Pe deal cireșul
ne dă adăpost,
Cum ne iubim sub
creanga-i cea ridată,
Care-ar fi fost
pe lume-al nostru rost?
Ne-am fi-ntîlnit
odată și odata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu