Iubeşte-mă-n octombrie... de Boris Ioachim

Iubeşte-mă-n octombrie, străino,
- Căci în noiembrie deja-i târziu –
Fii pentru mine primăvara iernii

Şi eu o umbră, poate, c-o să-ţi fiu.

Iubeşte-mă în toamna desfrânată,
Ce chiuie în aburi dulci de must –
Că-n lumea asta, de putere beată,
Iubirea e un sentiment vetust.

Iubeşte-mă cu teamă şi ardoare
Căci zguri de plumb răsar,sumbru, pe veac...
Fii elixir speranţei care moare –
Ca eu tristeţii tale să-i fiu leac.

Apari duios din ceaţa ruginie,
Cu părul tău, de toamne răvăşit,
Iubirea ta, molcomă şi târzie,
Să-nvioreze sufletu-mi sfârşit.

...Iubeşte-mă-n octombrie, străino,
Că suntem fericiţi să ne minţim...
Prin pâcla veacului păşind, hai, vino -
Amanţi deplini să īnvăţăm să fim...