Acolo am sa vin de Emil Marian

Acolo unde țărmul se lovește de mare,
Iar cerul albastru se scufundă în zare,
Aerul sărat, plin de pescăruși, nu doare,

Acolo am să vin.

Pe creastă de val și pală de vînt,
Pe prima silaba din primul cuvînt,
Te scriu, te pictez și te cînt,
Acolo am să vin.

Pe versul sublim, cel plin de iubire,
Pe-acordul cel fin din blînda psaltire,
Pe gura de rai ce dă nemurire,
Acolo am sa vin.

Prin viscol sau ploaie, caldură sau glod,
Voi veni să te iau, visul să-l reînnod,
Să-ti sorb iar aroma, sărut să îmi dai,
Să-ți șoptesc de iubire pe-un cîntec de nai.

Acolo am sa vin!

Iubeşte-mă-n octombrie... de Boris Ioachim

Iubeşte-mă-n octombrie, străino,
- Căci în noiembrie deja-i târziu –
Fii pentru mine primăvara iernii

Şi eu o umbră, poate, c-o să-ţi fiu.

Iubeşte-mă în toamna desfrânată,
Ce chiuie în aburi dulci de must –
Că-n lumea asta, de putere beată,
Iubirea e un sentiment vetust.

Iubeşte-mă cu teamă şi ardoare
Căci zguri de plumb răsar,sumbru, pe veac...
Fii elixir speranţei care moare –
Ca eu tristeţii tale să-i fiu leac.

Apari duios din ceaţa ruginie,
Cu părul tău, de toamne răvăşit,
Iubirea ta, molcomă şi târzie,
Să-nvioreze sufletu-mi sfârşit.

...Iubeşte-mă-n octombrie, străino,
Că suntem fericiţi să ne minţim...
Prin pâcla veacului păşind, hai, vino -
Amanţi deplini să īnvăţăm să fim...

ÎNTR-UN ZBOR… de Patricia Serbanescu

oare te-am găsit?
pluteşti ca un fulg în neant
printre gândurile mele răzleţite

fără să te văd… doar te simt…
...cobori în inimă,
respirându-te accelerat,
te pipăi cu necunoscutul
în colţul din atriul stâng
unde te-ai ascuns de lumina
ce te impresoară...
ating morgana din tine,
câtă căldură degaje în trupu-mi…
poate-mi va topi cubul de gheaţă
din sufletu-mi zdrenţuit,
când te vei juca cu franjurile
ce tocmai se lipesc în descântec
redându-i măreţia…
într-un zbor de iubire.

30.09.2012

SEARĂ BOLNAVĂ - de ȘTEFAN OANĂ

E o seară cruntă înspre casă
Pășesc pierdut ca un hoinar
Și neagra liniște m-apasă
Nici vise nu mai am în buzunar.

Sus undeva o stea se stinge
Noi nu vedem decât fantoma ei
În trupul meu, iubito, ninge
Când mă gândesc la ochii tăi.

În astă seară doar umbră mai plutești
Inaccesibilă îmi ești, madonă,
Ori ești aici, ori nu mai ești
Și inima-mi bolnavă e în comă.

Nu cred să mai salvezi, acum, ceva
Nici de te întorci iubito
Nici clipa oarbă de mi-ai da
Din rece veșnicia ta, pierduto.

Acolo - de Veronica Simona Mereuta

unde se opresc ceasurile
din timp fără cadru
unde mărturisirea n-a însemnat spaţiul
cu încă un gol de umplut
unde fluturii n-au fost inventaţi
şi nici locurile unde ar trebui să-ţi aducă aminte
că începi să iubeşti
unde nu sunt gânduri
nici morgane cu ochi albaştrii
imitând mirosul cerului
unde pământul e mereu rotund
căci nu cauţi locul unde să-ţi alungi neputinţa
de a fi mai mult
decât eşti
ştii
ai vrea
să fii!

viața - de Nuța Istrate Gangan

este o şosea cu şapte benzi
pe care nebunii lumii
merg cu două sute la oră claxonând
după fantomele ieşite la plimbare
duminica după ora cinci

(patru benzi la dus
trei la întors;
nu toți ne întoarcem vii)

prin ceaţa lăptoasă
le vezi lunecând
singure și căutânde
sub nucii de pe Strada Mare
purtându-şi tristeţile şi fericirile fantomatice
sub umbrele violete

pașesc fluid si diafan
peste frunzele galbene si umede
scuturate aseară
de un nebun
care voia sa grăbească arderile toamnei

doar fantomele iubirii noastre
merg ţinându-se de mijloc
cu duioșia și tandrețea răniților
care se sprijină unul de celălalt

se contopesc una în trupul alteia
lăsând dâre de lumină in amurgul sidefiu
din când în când se opresc
încercând un sărut timid
sub același copac...
pe aceeași bancă...

(între timp
noi doi
cuminţi, stingheri și dureros de reali
îmbătrânim zadarnic și prelung
cu un fel de sfințenie ciudată
împărțind amurguri diferite
fiecare sub nucul lui)

DOR DE IUBIT - de Camelia Armati

Se plimbă prin mine un abur de gând,
În parcul de colo, prin cerul plăpând
Și-n pietre se-agață și-i sângeră firul,
Prin zori ce se-arată, se-ntunecă cerul.

Mi-e sânge prin dor și mi-e dorul prin sânge,
Mi-e aerul greu și mă hăuie plângeri,
Mi-e greu fără tine și arși îmi sunt îngeri,
Mi-e șchioapă și umbra, din ochi picur sânge.

Din mâini curge gheața în țurțuri tăioși
Și ochii-mi aleargă spre tine setoși,
Pe gură îmi crește un mușchi ce-ți arată:
Din nord te izbește în suflet o piatră.

Mi-e iarnă pe buze, mi-e vânt și mi-e ger,
Iar plugul se-nfige în creier ca-n fier
Și lacuri se varsă pe dealuri de-obraji,
Un gând se adună în ochi ca în iaz...

Pe sâni crește lavă, adânc mai palpită,
Iar miezul e fript pe sub ei, pe sub pită,
Nechează și arde, e roșu-văpaie,
Nebună zvâcnește și arată a ploaie.

Urechea visează că leagănă flori,
Din zori până-n seară, din seară în zori,
Tot roșii, aprinse de șoapte de dor...
Iubitule, strânge-mă-n brațe, să mor...

Miroase-a iubire, miroase-a văpaie,
Miroase a gheață aprinsă de ploaie,
Pe coapse se-așează alene o mână,
Se leagă prin semne de-o apă stăpână.

Mi-e flacără dorul de tine, iubite,
Mi-e carnea pe oase aprinsă-n veșminte,
Mi-e gura deschisă, respir o pădure,
Cu tufe de zmeuri, de fragi și de mure...

Și roată-mi dă gândul, din frunte-n călcâie,
Iubirea și dorul de tine-mi rămâie
Și-avea-voi odată, ca-n slove citit,
Un trup care arde de dor de iubit...

Monologul cărţii - de Elena Valeria Ciura

Ce păcate ispăşesc,

De nimeni nu mă vrea?
Mulţimea de prieteni dispărea

Cum fila întorceam
Şi mă uitam după o stea!

Eu văd că e din ce în ce mai greu
Să-mi fie-ntoarsă pagina,
Să mai sper să fiu citită?
Numele să-mi schimb?
Să-mi zic tom, ,carte de joc,
Să mizez pe-acest noroc?

Să vă-amintesc
Cum mă complimentaţi?
Că cine are carte,
Are parte,
Îmi spuneaţi,
Iar-astăzi- mă blamaţi?
Mă dispreţuiti,
Că timp eu v-am răpit
Şi mă urâţi?

Că dintre toate cărţile
Doar geografia, ce-ar mai fi
Speranţă pentru voi,
De-a izbuti,
Să găsiţi calea,
Trecând marea,
Marea şi oceanul
Şi vise cu toptanul!

Dar, pe lângă geografie,
N-ar strica nici zoologie,
Să-nvăţaţi despre căţei,
Despre câini şi colăcei
Şi despre târâtoare
De la munte-ajunse-n mare...

E o pură întâmplare
Am răspuns la întrebare?
Norocul vrea patalama
Astăzi, s-a schimbat ceva
Încă mai am file noi
Pregătite pentru voi
Îndrăzniţi şi veţi vedea
Cum şansa vine -
Dacă-ţi vrea!
Şi mai cumpăraţi şi-o carte
Dacă vreţi...să aveţi parte!

Dimineaţă de toamnă - de Irina Nedelciu

O dimineaţă rece de toamnă
Cu brumă pe frunze şi crăci,
Cu oameni grăbiţi ce răstoarnă
Tăcerea, cu zgomot de porţi.

O voce, un strigăt, o doagă,
Un foşnet de frunze în zbor
M-aduc către ziuă oloagă
Şi simt cum mă sfâşii... şi mor.

Broboane de apă pe tâmplă,
Un scâncet, un geamăt îmi ies,
Privirea-mi se stinge în fugă,
Lumina din zori o parez.

Cu capul pe perna-mi flămândă
Mă plec în tăcere... şi-n trist,
Durerea mi-e scoarţă de Lună
Şi-n tremur mi-e trupul cuprins.

nici măcar nu mai știu - de Belean Maria

câte ofrande aduc mărului
plantat în partea de răsărit al grădinii
împreună

mai arunc o privire dincolo de geam
cu speranța că va rămâne atârnată
cu a ta
împreună

așez pe ram ultima culoare din ochi
acum
sunt cenușie
…dar
nu eu sunt cenușie
timpul acesta din ieri
nerușinat
mai greu cu o inserare
încă mă trage de roșul din păr
tremurul buzelor
mai știe rugăciunea spusă
împreună

mărul se usucă
crengile întind brațele spre nord
nu mai știu de -împreună-
doar de ger arșiță și ploi
ochii i-a pierdut la intrare
doar auzul mai discerne
căderea frunzelor uscate
de
înmugurirea bobocilor
din celălalt anotimp

acum
albite
privirile și culorile
împodobesc copacul
doar
împreună