O dimineaţă rece de toamnă
Cu brumă pe frunze şi crăci,
Cu oameni grăbiţi ce răstoarnă
Tăcerea, cu zgomot de porţi.
O voce, un strigăt, o doagă,
Un foşnet de frunze în zbor
M-aduc către ziuă oloagă
Şi simt cum mă sfâşii... şi mor.
Broboane de apă pe tâmplă,
Un scâncet, un geamăt îmi ies,
Privirea-mi se stinge în fugă,
Lumina din zori o parez.
Cu capul pe perna-mi flămândă
Mă plec în tăcere... şi-n trist,
Durerea mi-e scoarţă de Lună
Şi-n tremur mi-e trupul cuprins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu