Andrei Nica - Ardeiul buclucas

Frățiorul meu Matei,
A mâncat azi un ardei
Că e dulce, a crezut
Dar s-a înșelat cam mult.

Și-l pișcă limbuța rău,
Vai de frățiorul meu.
Apă multă a băut,
Problema n-a dispărut.

Oh, vai mie,nu se poate,
Toată ziua ma va arde.
Nu-mi doresc decât atât,
să pot spune: Mi-a trecut!

Zavoianu Vali - Nazdravaniile Mariei (Partea a V-a)

Lume, lume! Bună seara!
Iarăşi vă salută Mara!
Şi vă spun că am ajuns
La povestea despre...tuns!

Da, tuns, aţi citit voi bine
Şi-o să vă miraţi de mine.
Toată lumea s-a mirat
Ce-am fost în stare să fac.

Povestea-i cu Victoraş,
Un copil de la oraş
Cu nas cârn şi urechi mici
Ce venise la bunici.

El mă cunoştea prea bine
Şi-a vrut să se joace cu mine.
Cum nu ştia nici un joc...
Am inventat eu pe loc.

Într-un sertar am găsit
O foarfecă de croit
Şi-apoi....ce să mă ascund!
M-am gândit frumos...să-l tund!

Şi m-am apucat de treabă
Uşurel şi fără grabă
Ştiu că aveţi întrebări
Vă răspund: L-am tuns "cărări" !

Oricum avea părul mare
Părea altă arătare
Cu urechile lui mici
Semăna cu un arici.

Aşa că m-am apucat
Să îl tund neapărat
Că venise făr" să ştie
La Mara la frizerie...

Nu vă spun cum a ajuns
Când am terminat de tuns...
Meritam felicitări
Pentru-asemenea cărări!

Atât că nu ştiu de ce
Revoltate-s mamele
Mama lui şi mama mea
C-am făcut aşa ceva.

Mie-mi place ce-a ieşit!
Că l-am tuns chiar reuşit.
Îns-acuma nu-l mai lasă
Bietul, să iasă din casă.

Şi-am aflat şi adevărul
Stă-nchis până-i creşte părul
C-ar râde de el oricine
C-a venit la tuns la mine.

Ştiţi...nici eu nu ies din casă
Fiindcă mama nu mă lasă
Până marţi sunt pedepsită
Pentru-această "reuşită"!

Cu aşa urmări...se ştie
Că mă las de frizerie!
Dar de tot, nu m-oi lăsa
Inventez eu altceva!

Hai că plec şi v-am pupat,
Până mâine pe-nserat.

17.02.2012, Zavoianu Vali

Epigonul Rastalmacit - Ningea

Ningea ca despre viata
Aseara-n gandul tau
Si m-ai trezit,tacuta,
Sa vad cat mi-e de greu

Ma copereau troiene
Si drumul nu-l gaseam
Stateam ,asa ,o vreme,
Si parca hibernam .

Ma cuprindeau polare
Ma desprindeam cu greu
Ma afundam mai tare
In orizontul meu .

Treceam ,de dupa soapte,
Din patimirea mea ,
Un vant de miazanoapte,
Drumeagul ,greu ,croia.

Din muntii mei ,lasata,
O ciuta tresarea
Era intaia data
Cand, libera,dorea .

La cumpana de ape
Ne-am adunat , chemati ,
De-aceleasi ganduri tandre,
Vibram ,imaculati !

Si-nlantuind privirea,
Cu-nversunarea ei,
Un dor mari trairea,
Acum , si-n ochii ei !

Cu cat ningea
Mai mult ,cu disperare,
Cu-atat mi-era dorinta
Mai darza ,si mai mare .

Si pana dimineata
M-am lasat invins,
Iubirea mea ,de-o viata
Ce tainic m-a aprins !

17.02.2012

Mirea Roxana Mihaela - Sentiment ciudat

Esti ciudat sentiment amar
Si nu te inteleg deloc
De parca-as fi intr-un cosmar
Cu personaj de ventriloc

O nebuloasa-n capul meu
Si-mi vine sa zbier de durere
Sa exprim intr-un arheu
Aceasta stare de neplacere

Sa deschid ochii, vreau, acum
Sa cred c-a fost un vis urat
Dar este-atat de greu, precum,
Lipite-mi sunt genele inzavorat.

Si stau in intunericul ud
O tacere ma apasa
Nu pot, acum, nici sa aud
Ma-ncearca o stare de angoasa

Ciudatule dispari, te rog!
De ce ma strangi atat de tare
Ma lasi sa port un monolog
In loc sa-mi dai eliberare…


(Mirea Roxana Mihaela – Ganduri, 17.02.2012)

Mirea Roxana Mihaela - O ultima-ntrebare…

Nu mai am niciun strop de speranta
E clar, totul s-a sfarsit, probabil demult
Speram sa nu se rupa a vietii ata
De inima, acum, nu mai ascult…

Incerc sa inchid ochii, dar tot te vad
Chiar de-I intuneric, dezamagire
Viitor negru parca prevad
Si-n el, pe tine lovit de neclintire.

Am multe intrebari sa-ti pun
Desi, mai bine m-as abtine
Dar, totusi hai sa ti le spun
Ma mai eliberez de mine

De ce incerci, mereu, sa ma lovesti
Sa-arunci cu sulite de sange-n mine
La al meu suflet nu te mai gandesti
Sau te gandesti doar la ce iti convine!?

(Mirea Roxana Mihaela – Ganduri,17.02.2012)

Irina Nedelciu - Ploaie de frunze

Îmi scuturi, pădure... o ploaie de frunze,
Pe faţă , pe umeri, pe trup mă lovesc
C-un dulce alint... o frunză, pe buze
Sărutul mi-l fură...săgalnic , zâmbesc

Fioruri sălbatici... îmi umblă prin vene,
În zgomot de puls spre tâmple, pornesc.
Luciri de smarald...sclipesc în privire,
Tu frunză, mă lasă... îs tremur, şoptesc...

Mă-nfăşuri cu grijă, cu lanţul iubirii,
Să ţină etern...blesteme trânteşti,
Mă arzi cu privirea, m-alinţi cu iubirea,
Şi-n fluier de şoapte ...uşor mă-nvârteşti...

Mirosul de frunză...mă gâdilă parcă,
În simţuri sunt torţă, în frunze mă aşez,
Tic-tacul din venă, şi-a inimii poartă,
Explozie-mi face...uşor ,mă curbez

Sărutul ce vine, mă scutură-ndată...
Cu ochii în rouă, spre tine privesc,
Săgalnică frunză... m-ai prins înc-odată.
Cu tine la drum... mi-e drag, să pornesc...

Tu ...Frunza brodată..cu vise pictată,
Eu ...Floarea ciudată...în rouă culcată,
A toamnei pereche...în soapte cântată.
Sfârşitul poveştii...e bruma din poartă...

Irina Nedelciu - Te strig

Mă arde tristul iernii... mă devoră
Ne plânge separat, durerea-n noi
Mi-au îngheţat şi picurii în formă
Iar pulsul vieţii-mi ţipă, că nu vii..

Din boltă cerne ,cerne-n disperare
În gerul iernii ochii-mi sunt pustii
Prin ploaia fulgilor, mă mişc agale
Mergând în treacăt.. pe aleea gri

Aici... parcă anume m-au dus paşii
E locul nostru tainic , din oraş
Aici.. înlănţuiţi în vraja vieţii
Mă răscoleai în simţ, puţin trufaş

Oftez încetişor... şi în amurgul serii
Te strig în plâns şoptit.. să îmi apari
Să mă alinţi şi-n şoaptele cântării
În calde sărutări, suav.. să mă renaşti

Să-mi zboare sufletul năvalnic, către tine
Să te iubesc în murmur...să te-alinţi
S-arunc în hăuri negre, tristele păgâne
Ce mult prea cert la noi.. au tors în minţi

Te strig, iubitul meu, în taina nopţii..
Te strig cu dorul meu.. neântinat
Te strig, poate-ai s-auzi bătaia sorţii
Şi ai să-mi vii zâmbind, cu un cântat

Irina Nedelciu - Scrisoare de bun ramas

De-atâtea gânduri ce-am avut
Atâtea lacrimi am pierdut
Acum... doar seceta apasă
În ochi şi-n inima aleasă

Cobor în haosul uscat
Cu paşii mici în tremurat
Cu-n murmur stins agonizant
În hotărârea ce am luat

Tu ştii.. că te iubesc enorm
Eşti visul meu fulgerător
Ce m-a atins fără scăpare
Şi m-a trezit din moartea mare

Tu ştii ..c-am încercat să fug
De multe ori în plin amurg
Dar, m-am întors mereu sfioasă
Privind la tine, cum îţi pasă

Chiar dacă tu ai refuzat
Să-mi spui, că mă iubeşti cu drag
Eu am ştiut.. şi-am cugetat
Şi sufletul ţi-am sărutat

E foarte trist ce-ţi spun acum
Dar... plec iubite pe alt drum
Un drum ce duce nicăieri
Şi-n care nu sunt primăveri

Nu vreau, în viaţă o povară
Să-ţi fiu pe drumul tău, de vară
Vreau doar iubire tu să ai
Şi fericit să cânţi pe plai

Să cânţi romanţe îndrăgite
Să-ncânţi tu inimi ofilite
Ce triste stau de după porţi
Cu-n licăr stins în ochii morţi

Eşti mult prea bun în harul tău
Cu suflet ungi tot ce e rău
Şi laşi în urma ta o boare
De fericire şi candoare

De ce să stric eu tot ce ai
E viaţa ta, frumoasă-n plai
Cu muzică şi veselie
Ce-ncântă inimi, le învie

Rămâi iubite aşa cum eşti
Plin de iubire şi poveşti
Cu sufletul atins de bun
Şi inima, dulceaţă-n pumn

Te-nchid într-un trecut frumos
În gândul meu tăcut, sfios
Să pot să te găsesc mereu
Când viaţa va lovi din greu

Să iau din dulcea-ţi amintire
Un strop de boare şi iubire
Să pot să păcălesc cu ea
Tot ce e trist în viaţa mea

 Mă iartă dragul meu iubit
Dacă cândva eu ţi-am greşit
Mă iartă, n-am să spun nimic
Când ai s-arunci cuvinte-n plic

Mă iartă dragul meu, te rog
Tot ce-am cântat şi-am scris pe blog
De ţi-au creat doar neplăceri
Iubire a fost şi azi.. şi ieri

Iubire sinceră, curată
În simplitate îmbrăcată
Fără dorinţe de mărire
Sau gânduri de înavuţire

Eu plec acum şi-mi iau amarul
Nu vreau să-l las în urma mea
Vreau să-ţi rămână doar iubirea
Curată-n lacrima de stea

Andrei Nica - Familia mea

Părinții mei, voi sunteți doi
Unde plecați eu vin cu voi
De când pe lume m-am născut
Eu v-am iubit nespus de mult.

Familia noastră e-o tulpină
Verde, micuță, frumoasă și fină
Și să vă spun încă ceva
Planta întreagă ține de ea.

Părinții mei sunt doar petale
Ce planta o transformă-n floare.

 (Andrei Nica, 8 februarie 2012)

Mirea Roxana Mihaela - Ninge

Uau ce frumos ninge afara
Mami, vino repede sa vezi
Cum din cer fulgii coboara
Nici nu iti vine sa crezi!

Cad usor mii de nameti
Peste tot in jurul meu
Pe strada multi omuleti
In mana, toti, cu lopeti.

Eu ies repede-n gradina
Sa ma joc cu neaua rece
Cred ca-mi trebuie-o-aspirina
Caci raceala ma cam trece!

(Mirea Roxana Mihaela – Ninge, 16.02.2012)