sâmbătă, 18 februarie 2012

Epigonul Rastalmacit - Ningea

Ningea ca despre viata
Aseara-n gandul tau
Si m-ai trezit,tacuta,
Sa vad cat mi-e de greu

Ma copereau troiene
Si drumul nu-l gaseam
Stateam ,asa ,o vreme,
Si parca hibernam .

Ma cuprindeau polare
Ma desprindeam cu greu
Ma afundam mai tare
In orizontul meu .

Treceam ,de dupa soapte,
Din patimirea mea ,
Un vant de miazanoapte,
Drumeagul ,greu ,croia.

Din muntii mei ,lasata,
O ciuta tresarea
Era intaia data
Cand, libera,dorea .

La cumpana de ape
Ne-am adunat , chemati ,
De-aceleasi ganduri tandre,
Vibram ,imaculati !

Si-nlantuind privirea,
Cu-nversunarea ei,
Un dor mari trairea,
Acum , si-n ochii ei !

Cu cat ningea
Mai mult ,cu disperare,
Cu-atat mi-era dorinta
Mai darza ,si mai mare .

Si pana dimineata
M-am lasat invins,
Iubirea mea ,de-o viata
Ce tainic m-a aprins !

17.02.2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu