Irina Nedelciu - Ploaie de frunze

Îmi scuturi, pădure... o ploaie de frunze,
Pe faţă , pe umeri, pe trup mă lovesc
C-un dulce alint... o frunză, pe buze
Sărutul mi-l fură...săgalnic , zâmbesc

Fioruri sălbatici... îmi umblă prin vene,
În zgomot de puls spre tâmple, pornesc.
Luciri de smarald...sclipesc în privire,
Tu frunză, mă lasă... îs tremur, şoptesc...

Mă-nfăşuri cu grijă, cu lanţul iubirii,
Să ţină etern...blesteme trânteşti,
Mă arzi cu privirea, m-alinţi cu iubirea,
Şi-n fluier de şoapte ...uşor mă-nvârteşti...

Mirosul de frunză...mă gâdilă parcă,
În simţuri sunt torţă, în frunze mă aşez,
Tic-tacul din venă, şi-a inimii poartă,
Explozie-mi face...uşor ,mă curbez

Sărutul ce vine, mă scutură-ndată...
Cu ochii în rouă, spre tine privesc,
Săgalnică frunză... m-ai prins înc-odată.
Cu tine la drum... mi-e drag, să pornesc...

Tu ...Frunza brodată..cu vise pictată,
Eu ...Floarea ciudată...în rouă culcată,
A toamnei pereche...în soapte cântată.
Sfârşitul poveştii...e bruma din poartă...