Irina Nedelciu - Te strig

Mă arde tristul iernii... mă devoră
Ne plânge separat, durerea-n noi
Mi-au îngheţat şi picurii în formă
Iar pulsul vieţii-mi ţipă, că nu vii..

Din boltă cerne ,cerne-n disperare
În gerul iernii ochii-mi sunt pustii
Prin ploaia fulgilor, mă mişc agale
Mergând în treacăt.. pe aleea gri

Aici... parcă anume m-au dus paşii
E locul nostru tainic , din oraş
Aici.. înlănţuiţi în vraja vieţii
Mă răscoleai în simţ, puţin trufaş

Oftez încetişor... şi în amurgul serii
Te strig în plâns şoptit.. să îmi apari
Să mă alinţi şi-n şoaptele cântării
În calde sărutări, suav.. să mă renaşti

Să-mi zboare sufletul năvalnic, către tine
Să te iubesc în murmur...să te-alinţi
S-arunc în hăuri negre, tristele păgâne
Ce mult prea cert la noi.. au tors în minţi

Te strig, iubitul meu, în taina nopţii..
Te strig cu dorul meu.. neântinat
Te strig, poate-ai s-auzi bătaia sorţii
Şi ai să-mi vii zâmbind, cu un cântat