Vino de Costel Suditu

Vino, curând, iubita mea…
Copacii rup tăcerea…
Se-anunţă miez de iarnă, grea…
Şi nopţile, ca fierea…

Nu-mi eşti în braţe, suspinând
Că ţi-am lipsit pereche,
Ci stai, cu ochi frumoşi plângând,
Minune între fete!

Că mă socoţi bărbat frumos,
Dar mult… mult prea departe,
Şi simţi cum gândurile cos
Trăirile-ţi pe ape…

Ce ape, vin şi oglindesc
În luciul lor pe mine,
Să văd cum mă îndrăgostesc…
De tine.

curcubeu de Renate Müller

culorile paşilor tăi
se preschimbă mereu,
privesc în urma lor
cu ochi de lumină...

agale păşeşti, fără
avertizare, te-opreşti
şi-mi surâzi...
înger hoinar

se toarce în aer
dureros răsuflarea,
se trage din mine
plină de spini...

îi cer îndurare
arătării tale,
dar te retragi treptat...
din visul divin.

Ler - Colind de Ovidiu Oana-pârâu

se-aude-n uliţi Ler-colind

pe sub fereşti unde se-aprind

lumini de gazdă bucuroasă

că-i intră oaspeţi dragi în casă

începe Ler-colind cântare

despre Preasfânta Născătoare

şi prunc Iisus cel luminat

în veci copilul adorat

şi mulţumind pentru urare

gazdele-mpart la fiecare

flăcău din ceata Ler-colind

vin şi colacul aburind

apoi iau drumul prin ninsoare

printre troiene pe cărare

spre noi fereşti unde se-aprind

lumini ce-aşteaptă Ler-colind 

Iurie Osoianu

...Iubito, câtă vreme între noi, 
Câtă ninsoare, arșița și ploi 
Sau scurs de când eram un gând, 
Un tot intreg și un frămint. ?!

Iubito, câtă lume lîngă noi
Se resemna, vazindu-ne în doi .?!
Ci numai noi știam de mult că tu
Ești altuia sortită. Lumea nu....

Iubito, câte frunze peste noi
S-au scuturat de-atunci lăsînd toți codrii goi .?!
Ca azi să pot cu jind să-mi amintesc
Sărutul tău și dulcele... iubesc...

IUBIRE VALAHĂ de Aurel Peteoaca

Sunt focul sacru ce arde pe comori
Când noaptea se fecundează cu înserare,
Parfumul meu valah terorizează flori
Şi -i candelă în fereastra chiliei selenare.

Iubesc barbar ca un valah de rând
Templul zidit în trupul de femeie,
Mă închin la aripi şi tresar plângând
Cănd nu pot să ancorez intr-o idee.

Cuvintele îmi sunt straie în fiecare zi,
Iar portul meu e acela de ţăran,
Eu sufletul l-am risipit în poezii,
Şi nu-mi vând iubirea pe nici un fel de ban.

Eu sunt păstor de vise la curţile de dor,
Cănd nu am aripi mi-le fac şi din şindrilă,
Am fost în Mioriţa cioban nemuritor,
Dar niciodată nu mi-sa plâns de milă.

Am legături de sânge cu rege dac
Şi am poposit adesea în căpitani de plai,
Sunt imprevizibil şi tenace ca un rac,
Am fost şi scut şi umbră Domnului Mihai.

Adesea visul meu e strajă la hotare,
De multe ori convoc străbunii la şuietă,
De ţară,adesea,sufletul mă doare
Şi sunt şirul de eroi ce se repetă.

Frângeţi-mi trupul,astăzi, ca pe pâine
Şi beţi febril din cupa de poeme,
Iubirea mea valahă de foame vă va ţine,
Iar setea va descinde în teoreme.

COLIND de Ioana Burghel

Prin fulguirea diafană răzbate trist un vechi colind,
Coboară îngerii în case şi Maica binecuvântând…
Vă fie viaţa sărbătoare, vă fie zilele senine,
Să aveţi pe masă bunăstare şi-n suflete să aveţi lumină.

Să împletiţi spre nemurire cununi de gânduri albe,
Când răul pare să învingă, cântaţi ,,Florile dalbe,,
Şi-n cer atunci, un cor de sfinţi vor fredona o rugăciune,
Iar Dumnezeu va-ntinde mâna în semn de iertăciune.

Colindul ce răzbate-n noapte, vă fie lacrimă şi dor,
Când sunteţi trişti, să ia durerea să vă fie mai uşor,
Să păstraţi în suflet stele să vă-ndrume când e greu,
Şi de lacrimi vă vor curge, aveţi credinţă-n Dumnezeu! 

AZI de Stefan Oana Valentin

Pedepsesc vântul
La zvârcolire,
A profitat prea mult
De, liniștite, pletele tale.

Condamn lumina
La flacărăruie,
S-a bucurat prea des
De blândețea-ți din ochi.

Oxigenul
Te-a sărutat destul,
Așa că, azi, îmi țin
Răsuflarea.

21 12 2012
ȘTEFAN OANĂ

Suflet nins de Lavinia Amalia

Din varfuri semete mi-arunc azi privirea

Prin ochii copacilor sa te zaresc

Dau mana Luminii ca-I vreau nemurirea

Doar bratele tale acum imi lipsesc...

Alerg printre frunze spre raul ce curge

Cu ochii in lacrimi si chipul zambind

Sa-mi spal asteptarea in lacrima-ti dulce

Topindu-ne dorul in clopot de-argint

Din stele cazute si coji de speranta

Se tese-asternutul de suflet si cant

Sub spada zapezii,ca firul de ata

Se-nalta minunea in falnic vesmant

Azi ninge cu umbre pe drumul spre tine

Mainile-mi frang sub crucea de dor

Iar sufletul tau suspina in mine

Ecoul iubirii pe-altare de nor...

Din varfuri semete mi-am intors privirea

In taina padurilor sa te intalnesc

Prind mana Luminii ca-i vreau nemurirea

Doar bratele tale acum,imi lipsesc...

Baladă de sfârşit de an de Boris Ioachim

S-a-nstăpânit zăpada pe zările albastre –
Curată sau murdară - ca sufletele noastre...
Şi-un ger ce sfarmă piatra învăluieşte firea
Şi–un An Nou se arată – căci asta-i e menirea.

Un dor de îmbuibare în jur se-nvederează –
Căci asta-i noaptea care va ţine firea trează,
De parcă omenirea făcută-i spre plăcere -
Iar nu spre suferinţă, tristeţe şi durere.

Mulţimi cu braţe pline, se întrec în veselie -
De parcă s-ar întoarce cu prăzi din tâlhărie...
Şi gerul se-nteţeşte cu aspră-ncrâncenare
Şi toată viermuiala miroase-a-nmormântare.

Cuprinsă-n negre gânduri fiinţa mea zoreşte...
Deodată-n colţul străzii ceva mă împietreşte:
Pe-o bancă stă nebuna – ce-ntregul târg o ştie
Slinoasă e şi ştirbă şi roasă de beţie.

Nu râde şi nu urlă, nu înjură şi nu cântă
Şi nefiresc de dreaptă-i statura ei plăpândă
Nu simte sau nu-i pasă că gerul stă s-o-ngheţe
Spre alte orizonturi ţinteşte cu tristeţe.

Pe-alături, trecătorii, păşesc fără să vadă
Cum stă înţepenită – statuie pe zăpadă
Şi râd cu nepăsare urându-şi „La mulţi ani!”
Şi alte vorbe goale – ceva legat de bani.

Tăcută stă nebuna – deşi nu-i stă în fire
Şi adânc mă înfioară sticloasa ei privire
Doar câţiva câini în juru-i cu grijă o veghează
Privirile lor calde cu milă lăcrimează.

E trist când câini-s oameni şi oamenii sunt câini -
Dar câinii-au libertate şi oameni-au stăpâni...
Un gând mă mustră iute: „ Hai nu te crede domn –
Şi nu te mai preface – nu eşti decât un om!”

Cum scârţâie zăpada, sub pasu-mi clătinat!
Plecând, mă simt, deodată, umil şi ruşinat…
Din urmă mă-nfioară un urlet a pustiu
Ce-ngheaţă şi mai tare văzduhul vineţiu.

…Cum vorbele sunt păsări - ce foarte iute zboară,
O veste se-nteţeşte în târg, aşa, spre seară…
Firesc o spun cu toţii, fiindcă le e totuna:
Cum că, de frig şi foame, în ger, s-a stins nebuna.

E Anul Nou – prilejul de-a ne ura „Mulţi Ani!”
Şi de-a rosti obsesii legate de mulţi bani…
Din ceruri, luminoasă şi ştirbă râde luna –
În raza-i îngheţată s-a-ntruchipat nebuna.

Transformare de Lavinia Amalia

Ne-am dat intalnire

La granita dintre realitate si vis

Ai spus ca vei veni

Si vom preface locul

intr-un Paradis

..................................................................

E...vineri ,iar eu te astept 

la umbra unui gand

Frunzele cad hoinar duse de vant

Si-a trecut timpul...

ziua n-o mai stiu.

Dar parca locul e schimbat,pustiu...

Ma descompun sub ploi de amagiri

Imi preling seva de neimpliniri...

Caut cu radacinile izvoarele Luminii

Din trupu-mi mort

Azi imi rasar cararile Iubirii.

Inca te-astept...

Si-ntr-un tarziu, cand vei simti

ca esti un dor  pustiu,

Sa-ti amintesti de intalnirea data.

Roua ce-o simti e-al meu sarut

pe fruntea ta plecata...

Vino!

Ma vei gasi pe-o margine de lume

Sunt Paradisul faurit

Din fiecare rugaciune...