Sub talpa ta, frumoaso,
în strugur m-aş preface
ca patima din mine
să prindă glezna ta
în dulce sărutare
fierbinte şi duioasă
iar sevele iubirii
să sorb avid din ea.
Apoi cu-aceleaşi patimi
şi-sărutări febrile
aş prinde întreg trupul
dospind de-nfiorări
m-aş umple-ntreg de tine
şi de-ale tale doruri
ce vin încet spre mine
din blândele-ţi chemări.
Frumoaso, umple-mi cupa
cu blânda ta licoare
şi dă-mi-o-n rugul serii
aprinsă sub călcâi,
ca să devin un cântec
cu irizări de soare
şi care-n orice seară
să-l ai sub căpătâi.
