HORIA DIN ALBAC de Nicoara Nicolae-Horia

Dinspre El,
Nu se vor sfârşi
Niciodată cuvintele-

H O R I A!
Cel tras pe obezile Roţii-
Părintele!
Cioplitorul de biserici
Din lemn
Şi în sufletul lemnului!
Fără de El,
Fără
Numele Lui,
Pentru noi,
Moţii,
Pentru timpul de-aici,
Pentru vremea
De-apoi,
Nici
Cântec,
Nici tăcere,
Nici Dragoste
Nu-i!

NUMAI TU… de Patricia Serbanescu

vremelnic gândul persistă
când uitarea mai dă ghes,
de-o să fiu mai optimistă

voi regla umbra, din mers.

încă inima-i naivă
n-are grijă nici de sine,
mereu cade-n recidivă
amintindu-şi, doar de tine.

numai tu îmi fierbi în sânge
nu-l dizolv cu-o mare-ntreagă,
tu, doar singur vei mai curge
cât iubirea mi-e pribeagă.

o s-ajungi din nou Acasă
fără turmă, singur poate…
stând cu toţi ai tăi la masă
n-ai să simţi singurătate.

am s-ajung cu-ntârziere
stau să-mi vărs dorul amar,
îţi aduc… lapte şi miere
c-a ta dragoste-i coşmar.

29 oct.2012

NISIPURI MIŞCĂTOARE de Patricia Serbanescu

Că e pe plajă sau clepsidră
nisipul fin, e ostoit
De răni cuprinse în firida,

acelui suflet zdrenţuit.

O viaţă e, simţim că-i dusă
când omul drag ne e pierdut,
Totu-i ca vremea, nesupusă
vântul şi valul, nu vor fi scut...

În viaţa noastră singulară
iubirea curge ca o apă,
Dezămagirea-i ca o boală,
turnata-n suflet, se adapă…

Zilele bune le-mpletim
şi doar amorul ne-nfloreşte
Şi-acea iubire o rodim
vremelnic, căci apoi păleşte.

Întreaga viaţă ne-o croim
trăind-o sub acelaşi soare,
Dar niciodată noi nu ştim
că tot ce e clădit din mare
Vor fi... nisipuri mişcătoare.

31 oct.2012

CONTRATIMP-Popa Ines Vanda

Reduc la absurd tot ce pot să îți fiu 
Pot culege o stea din nimicul pustiu? 
Tu zețar de cristale,eu un nufăr în zale, 

În a inimii vale,câte râuri de jale?

Într-un suflet rănit de nimicuri umbrit
Ești poem desfrunzit sau hotar împietrit?
Mă-ntristezi sau m-alinți tresărind pătimaș,
Niciodată constant,când iubit,când vrăjmaș.

Eu un zbucium nestins,tu un strigăt învins,
Toamna-mi sângera stins ca nisipul prelins,
Eu verbu-a iubi,tu un mod de-a-nrobi,
Compromis nu pot fi, tu năvod de o zi.

Nu îmi cere s-aștept,nici nu vreau ,nici nu pot,
Conjunctivului tău îi răspund prin boicot,
Te iubesc la prezent,nu-nțeleg un alt timp,
Pun cenzură pe gând, suntem doar contratimp.

DEFINIȚIE DE OM de Stefan Oana Valentin

Vânt nu bați
Decât de ești mângâiere
De timp înțelept.

Vultur nu zbori
Fără de înălțimi dese
Cu frică de hău.

Apă nu curgi
Decât limpede val
Spre imens orizont.

OM nu devii
Decât de-n genunchi
Cu capul în piept

Bați curgător zborul
Cu ochii spre cer.

31 10 2012
ȘTEFAN OANĂ

DRUMUL de Leonid Iacob

Drum de iarnă îngheţat  

sub cer trist, îngândurat  

şi-aruncat sub coviltire  

fără dor , fără simţire  

fără chip de lecuire,  

te afunzi tăcut sub roate  

în noroaie şi păcate.  

Drum de iarnă amorţit,  

ger din biciul împletit,  

ger din suflet neiubit  

şi de nimeni alintat,  

drum în iarnă îngheţat!  

Unde-i calea ta plecată,  

unde-i urma ta lăsată?  

Ce te taie  

şi te-nmoaie  

de ţi-i faţa în noroaie?  

Nu-mi răspunzi. Ştiu  

eu sunt drum,  

înecat în ceţi de fum  

şi, muşcat de-al iernii ger  

ce tot trec  

sub cer stingher,  

mai stingher  

tot mai stingher.  

nici tu de Leonid Iacob

În gara asta vin ades,

tot aşteptând un tren pe şine,

dar totul este un eres,

nici tu, nici trenul nu mai vine

Şi plec cu pieptul suspinând

de-atâtea aşteptări senine,

că-n gara-n care-i al meu gând,

nici tu, nici trenul nu mai vine.

Dar mâine iar voi reveni

că-n piept mai am speranţe pline,

deşi eu ştiu: că-n orice zi

nici tu, nici trenul nu mai vine.

E-atât de greu în gara mea

şi zile-mi sunt tot mai puţine,

dar te aştept cât voi putea

să-mi fii în trenul care vine.

VEDEREA... de Nicoară Nicolae-Horia

Orb se născuse, fără Vederea de-afară, doar cu vederea dinlăuntru curată.
Copilăria şi-a petrecut-o la ţară, acolo unde niciodată orbului nu i se spune-Orbule!
Jucăriile lui, în casa bunicilor, erau cuvintele, umbrele lor...
Adolescent se îndrăgostise de Ea, de fata aceea ciudată, cu părul prelung-foşnitor, cu buzele de forma suspinului...
Şi ea îl iubea deopotrivă, cu bucuria şi tristeţea Poemului.
Între ei veşnicea Poezia.
Era în amurg.
Afară mirosea a fân cosit şi-a cântec de greier, acolo sus, pe Dealul nevinovat al iubirii lor.
Deodată ochii lui, ca două păsări speriate pe ram, au ţipat în lumină, învăţând pentru întâia oară să cânte...
Vedea cu vederea de-afară!
De singurătate şi teamă a strâns-o la piept, pe minunea aceea, ca pe un abur fierbinte, ireal, acolo, sub zarea înserării, murmurând printre lacrimile lui, cele dintâi:
- "Tu vezi ce văd eu?!"
Ea, sărutându-i ochii, în Cesul acela de taină, i-a răspuns înfiorată:
- "Eu văd ce n-ai văzut tu, te văd pe tine văzându-mă! Noi vedem şi ochii noştri au văzut dimpreună nevederea altora..."
Abia atunci a înţeles pe deplin de ce l-au izgonit din leagănul de-acasă părinţii, ei, domni undeva, într-un Oraş fără somn, pe el, blestemul dragostei lor...
Şi totuşi, în sufletul său prigonit, începu să i se facă dor de ei.
Dor de chipurile lor adevărate...

FEMEIE! - de Aurel Peteoaca

Femeie pentru tine am dezlantuit cuvinte,
Iar uneori te-am biciuit cu flori pe trup,
Ai sangele navalnic,despotic si fierbinte
In carnea ta vulcanii,din loc in loc ,erup.

Femeie,tie ti-am daruit un colt de cer,
Iar tu te-ai prefacut in stea incandescenta,
Beat de intuneric la lumina ta, timid , ader,
Si trupul meu iti plateste orice drept de renta.

Femeie,doar pentru tine am trait profund,
Femeie,tot pentru tine am pierdut razboaie,
Ca sunt stapan si rob,nici asta nu-ti ascund,
De dragul tau si astazi m-as tara in noroaie.

Femeie,esti ultima frontiera inca netrecuta
Si prima punte ce am trecut spre nemurire,
Coboara-n fiinta mea ,deznadejde si insulta,
Dar fii femeie cruce sfanta,sa rastignesc iubire.

Mare de nisip, - de Cătălin Codru

Lumina bate-n auriu...
Şi doruri mă-apasă,
În suflet am... îngheţ... pustiu,
Respir o ceaţă deasă.
Aşa era târziu şi-atunci,
Când mi-ai ucis o viaţă,
Iubita mea cu gene lungi...
Îmi erai dimineaţă.
Împrăştiai parfum de flori,
Când pasul tău uşor,
Se împletea de-atâtea ori,
În calea zilelor.
Mi-ai pus în vise un fior,
M-am ridicat cu tine,
Pierduta mea, nu mai am zbor,
... şi sunt străin de mine.
Dar nu-ţi mai spun de-acum nimic,
Am să mă sting... şi gata!
Mi-ai fost o mare de nisip,
Eu mi-am primit răsplata!