duminică, 21 octombrie 2012

Strălucirea toamnei de Irina Nedelciu


Raze de soare inundă pământul
Iar mie îmi pare că zbor, ca şi vântul,
Prin văile lungi cu frunze zglobii,
Prin albia apei în şoapte de zi.

Ce toamnă de farmec îmi umblă în ochi!
Ce vis de iubire îmi cântă-n deochi!
În zările albastre trăiesc aventura,
În graţii de frunze dansez tura-vura.

Nebuna de toamnă, cu pletele ei
Mă gâdilă-n suflet cu raze prin tei,
Zâmbesc amintindu-mi iubirea de atunci
Când eu alergam în braţele dulci.

Miresme de toamnă, parfumul dorit
Mi-aduce fiorul. Mi-e dor de iubit!
De dulce sărut în leagăn de stea
Sub bolta albastră, cu luna pe ea.

O mare de raze, inundă pământul
Şi gândul îmi zboară mai iute ca vântul
Spre inima ta, cu zâmbete mici
Ai grijă iubite, acum, să nu pici!

Dumnezeu priveşte în noi de Ovidiu Oana-pârâu



Dumnezeu priveşte în noi
prin ferestrele sufletului …
sau ar vrea … dar unele stau zăbrelite,
altele se ascund după storuri
scorojite sau mai noi,
ori după perdele care mimeaza floral viaţa.

E ca şi când am crede
că ne ferim de darurile Lui.
Nu lăsăm nici măcar soarele să intre,
să alunge însingurarea,
ori să încălzească sămânţa speranţei.

Eu n-am fereastră la suflet!
E liber să colinde cu vântul, sub ploaie,
amestecat printre fluturi sau steluţe de nea,
poposind mereu, şi mereu ...
undeva unde fluturii sunt primiţi cu drag,
unde fulgii nu vor să răcorească dogoarea ...
un loc unde duce, aduce sau naşte câteodată alţi picuri.

Iar când revine îmi spune şăgalnic:
- Îţi prezint iar şi iar acelaşi musafir de onoare!
Primesc cu drag cele două suflete îngemănate
şi aştern peste poposirea lor doar voalul
unei tăceri chicotinde pe post de unduită fereastră.

Prin ea intră, uitând să mai iasă, iubirea ...

24.01.2012

Daca ai fi… de Lacramioara Lacrima


Daca ai fi ploaie 
Eu sa fiu pamant
In picuri siroaie
Tu sa ma atingi
Iar dorul de tine
Sa se racoreasca
Cand se aseaza-n mine
Tie sa-ti vorbeasca.
Daca ai fi soare
Raze sa-ti arunci
Eu sa fiu o floare
Zambet sa-mi aduci
Pe orice petala
Tu sa ma saruti
Ca-i oranduiala
Ca sa nu ma uiti.
Daca ai fi vant
Eu o frunza-n pom
Adiere-n cant
Sa imi fii acum
In caderea mea
In mijloc de toamna
Cu dragostea ta
Sa ma bagi in seama.

Daca ai fi mare
Iar eu valul tau
In largul din zare
Cu mine mereu
Intr-o stralucire
Sa ma inconjori
Cand nu am rabdare
Sa ajung la tarm…
Daca ai fi neaua
Alba de zapada
S-alerg toata ziua
Sa te prind in palma
Sa-ti simt puritatea
In alb imbracata
Si singuratatea
S-o alung indata…
Dar ploaie nu esti
Soare nici atat
Totusi ma iubesti
Chiar asa cum sunt,
Vant, mare sau nea
N-ai fost, nu vei fi,
Sunt dragostea ta
Si te voi iubi…

SUFLETE ALESE de Patricia Serbanescu



Curând vom naviga netemător
Spre alte ţărmuri şi abisuri
Cu sufletul prezent, nemuritor
Pleca-vom către paradisuri…

Suntem un praf stelar ce zboară
Vântu-l poartă, doar spre rai,
În vidul dintre sori pluteşte
Atras de Cer, Ocean şi Plai…

Un Lut ce-n inimă cuprinde
Lumina-n duh, ce-o va extinde,
Plecăm spre zări şi galaxii străine,
Suntem doar fiinţe, peregrine…

Formăm aici materia greoaie
În suflete-ncercate e văpaie,
Iubim lumina zorilor in dimineaţă
Duşman e timpul, muşcându-ne din viaţă...

Ziua cea mare va veni curând,
Cuprinşi de dor în viaţa provizorie,
Plecăm cu sufletul zdrobit şi înviat,
De-a noastră plăzmuire iluzorie.

Suferinţa preschimbă a lutului faţă
Trezită-i Sămânţa, revine la viaţă!
Suntem suflete-alese, dăruite, divine
Particule dumnezeieşti, adamantine…

TAINA NOPŢII de Patricia Serbanescu


Ascultă-acum în taina nopţii
Cum cerne-amorul nemurirea!
Laşi mâinile să mă alinte...

Şi eu, o sa te mirui cu privirea.

Iubirea tremură şi înfloreşte
Din şoapte şi cu sărutări târzii,
În inimă tot doru-l răscoleşte
Scăldat în razele de lună, aurii...

Îţi dau dulceaţa gurii de cireaşă
Şi sentimentele ce m-au făcut aleasă,
Răsfiră-mi genele cu vorbele rostite
Şi-nvăluie visarea, în clipele oprite...

În liniştea cu umbre ce-au rămas
Pierduţi am fost în taina nopţii...
Încremenită-i clipa de popas
Prinzându-ne-n alegoria sorţii...

Iubitul meu, în taina nopţii
A ta voi fi în orice anotimp!
Sărută-mă cu buzele-ţi de miere,
Rugă să faci! Să-ţi mai rămân un timp...

iunie 2011

Paletă nouă, pictor vechi de Ovidiu Oana-pârâu



Un astru parcă obosit
răsare şi desprins din el,
printre verdeaţă risipit
se conturează nou pastel.

Se umple totul de culoare
în tuşe blânde, arămii,
căldura palidă din soare,
caută loc de veci în vii.

S-a perimat monocromia
lunii Gustar, vopseli perechi,
îi schimbă toamnei armonia.
Paletă nouă, pictor vechi.

Lumea asta... de Nicoara Nicolae-Horia

Întotdeauna lacrima-i sărată
Și atunci când plânsul nu-i amar,
Tot mai multă lume-i supărată

Ori e fericită în zadar.

Bolnavi înspre uitare se duc anii,
În urma noastră mai rămân strămoși?
Dar nu e vremea încă de litanii,
Copiii să ne fie sănătoși!

Rodească-n ei speranța de mai bine,
De-aceea vă mai spun cât oi mai fi,
Pentru acum și-n vremea care vine,
S-aveți mai multă grijă de copii!
...................................................

Lumea asta-i tot mai supărată,
Lumea asta nu-i precum a fost,
Întotdeauna lacrima-i sărată
Și-atunci când ochiul plânge fără rost...

Atât de dor... de Augustin Septimiu Ion

Atât îmi e de dor de tine 
Iubire blândă și suava... 
Unde-au fugit acele clipe 

Când în trupuri fierbea lavă ?

Când totul strălucea-n averse,
Când veneram verbu-a iubi
Și nu părea ca să ne pese
De ce a fost... sau ce va fi...?!

Mi-e dor de patima iubirii
Ivită-n ochi pierduți de damă...
De-abecedarul fericirii
Pe care-l descifram cu teamă.

De frenezia pasiunii,
Devoratoare, congruentă,
De care tu - minunea lumii -
Ești incurabil dependentă.

Mi-e dor de-acea feminitate
Pierdută cine știe unde,
Perena sensibilitate
Care-i dădu femeii... nume !

Unde-s... plimbările din noapte ?
Cotrobăind prin trupul tău,
Când rătăceam pierdut prin șoapte,
În... Eu-l tău... găseam ecou.

joi, 18 octombrie 2012

Baiaderă de Ovidiu oana-pârâu

Aş vrea să te-nvelesc în trandafiri,
Iar tu clădită floare lângă floare,
Te-adaugă motiv de ispitiri,
La dansul ce se schimbă în fervoare.

De te-o durea atingerea de spin,
Mă strânge, petrecându-l şi prin mine.
Voi şti cu dezmierdări să te alin
Şi să pătrund mai mult ca el în tine.

Împreunării-i vom găsi sfârşit,
Cu rozele în glastră, pe noptieră,
Prin roşul lor pătând la infinit,
Superbitatea ta de baiaderă.

Ridică-te... de Cătălin Codru

Eu am să zbor acum... Ţie, ţi-e bine?
Ai de trăit aşa?... sau vii cu mine?
Îmbolnăvită-i viaţa asta peste noi...
Trăită la o palmă în noroi.

M-am agăţat şi eu odată de nimic,
Dar n-am căzut atunci când eram mic,
Râdeam şi eu, râdeaţi şi voi...
Ne bucuram de palme în noroi.

M-am strâns să zăbovesc în rugăciune,
Şi-am înţeles ce-nseamnă o minune,
Că poţi ieşi numai cu pas greoi...
Să evadezi din palma de noroi.

Agaţă-te de mâna mea acum!
Vino cu mine am plecat pe-un drum
Te văd... zâmbind cu ochii goi,
Ridică-te!... din palma de noroi!