Memoria ploii... de Nicoara Nicolae-Horia

La tine, ştiu, e secetă-n cuvinte,
Ce gândeşte ploaia despre noi?
Sfânta ei aducere aminte

Să ne pătrundă-n suflete şuvoi.

Deasupra vieţii plină de păcate,
Cum alergam acolo sus pe Munţi
Ca două curcubeie însetate,
Cu hohote în calea ei desculţi.

Ce fericiţi eram şi-atât de sânguri!
Nu ne păsa de lume şi de goi,
Afară plouă, de ce stai pe gânduri,
N-auzi cum cade vremea peste noi?...

Şoaptă de Veronica Simona Mereuta

îţi auzeam inima
cu urechea lipită de piept
şi n-am crezut că poate fi 

doar şoapta a ce ştiai că e drept.
noaptea îmi împletesc frânghia
am de străbătut alt drum de zi
adrenalină e atât de puţină
dar...opreşte sângerarea!
câmpul moare numai după
ce îşi adoarme cicoarea
iar miriştea poate îndura albastrul
mai ales dacă focul a ajutat-o să uite
că un ceas ticăie,
niciodată şoptit,
ca o inimă.

17.09.2012
Vero

Coşmarul de Irina Nedelciu

În somnul nopţii gându-mi se frământă
Ciocnind brutal pereţii-n adăpost
Trezind coşmarul ce mi-a stat în umbră

Atâtea zile, absentând din post.

Ca fascinată inima-mi palpită
Frisoane reci şi calde mă cuprind,
Te strig în noapte dar... sunt gâtuită
Şi-n lacrimi mă împiedic şuşotind.

Îmi simt neliniştea alunecoasă
Cum se strecoară-n vene odios
Înşiruindu-mi panica misterioasă
Prin trup... şi cad în şoc nervos.

Şi-mi văd luminile în umbre
Şi visul sfărâmat... întis pe jos,
Descurajate braţele-mi stau mute,
Coşmarul mi-a învins şi ultim os.

ŢĂRM DE TOAMNĂ de Leonid Iacob

Toamna pleacă-n cocori,  

culegându-şi castanele  

rumenite de vreme,  

iar soarele-i atârna  

gutui cu gust strepezit în plete.  

Iubito,  

sunt velă arcuind peste zări  

şi tare-aş mai vrea să plec,  

undeva  

unde ţipătul lumii  

coace struguri de fericire.  

Te-aş lua  

să gustăm boabele de rubin  

ca inimile noastre,  

fiindcă numai cu tine  

aş simţi lumea inundându-mi  

cocorii ce ţipă cântecele  

pentru vara ce-am fost amândoi.  

Iubito,  

toamna-mi aşează sufletul  

în nervurile frunzelor.  

Prinde-le-n mână  

şi le-aşează lângă inima ta.  

Fiindcă tu eşti ţărmul  

pe care-l visez...  

Pe care-l visez.  

Noi doi… de Lacramioara Lacrima

Noi doi…e o minune
Ca ne stim in asta lume,
E atat de uimitor
Cate vise si cat dor…
Dorul sta in inimioara 
Si o face ca s-o doara,
Visele sunt peste tot
In suflet abia au loc…
Printre luna si o stea
Sa visezi iubirea mea,
Precum noaptea cea cu gene
Ce-n natura sta alene…

Printre soare, multe raze
Visele se-nfiripeaza…
Intr-o zi s-or implini
Pentru dorul inimii…
Printre vant si ploaie fina
Iti trimit racoarea lina
Ploaie, ploaie, pic de roua
Sa ne dea speranta noua…
Ca-ntr-o zi ne vom atinge
Precum ploaia care plange,
Mainile or sa mangaie
Precum vantul ce adie…

Noi doi…e o minune
Minunat...se poate spune
Tainic intr-o dulce vraja
Viata mi-o insenineaza…
Printre firele de iarba
Pasii mi-i indrept degraba
Pe o blanda potecuta
Sa-ti trimit a mea gurita
Cu un gust de fructe coapte
In sunet rostit in soapta…
C-un suras care danseaza
Pe-al meu chip care viseaza…

Printre flori si copacei
Gandul mi-este la noi doi
Si in toamna ce se-arata
Cu iubire presarata…
Pe frunzele ce-n siraguri
Or sa cada falduri, falduri,
O romanta-n poezie…
Ca o sfanta simfonie.
Printre lacrimi dar si zambet
Am sa-ti fredonez un cantec
Intr-un tremur de cuvinte
Doar noi doi…eu am in minte…

Cine oare? de Lacramioara Lacrima

Cine oare, cine, cine,
Te iubeste doar pe tine
Si-ntr-o zi cand va putea
Iti va da dragostea sa?
Cine crezi ca cine, cine,
Te viseaza-n nopti senine
Asteptand ca sa te vada
Acum cand afara-i toamna
Ca sunt frunze peste tot
Privesc ploaia si socot
Vantul bate si vuieste
Cine oare te doreste?
Cine scrie, cine scrie,
Multe rime pe hartie
Ca apoi sa le trimita
Citindu-le-ntr-o clipita
Tu sa simti iubirea mea
Mangaindu-ti inima…?
Cine oare pentru tine
Nu s-ar mai gandi la nimeni
Ar uita de griji, tristeti
Vesela-ar fi-n dimineti
Si-ar zambi la mandrul soare
La campie, munte,…mare?

Cine oare te-a trimis
Ca sa-mi implinesti un vis
Si sa gust din fericire
Sa cunosc ce e iubire?
Cand vom fi doar amandoi
Sentimentul dintre noi
Va sta simplu marturie
La ce-a fost si o sa fie
Sarutari vor fi cuvinte
Soapte dulci ca sa alinte
Mai aproape am sa m-aplec
Trupu-mi brate sa-l petreci
Si de lume-om fi departe
Nimic sa nu ne desparta…
Ca-mi esti drag, ca iti sunt draga
Ne-om iubi o viata-ntreaga
Nu e oare o minune
Ca te strig frumos pe nume
Taina dragostei simtim
De ea numai noi doi stim?
Cine te-ntelege, oare
Si pricepe prima oara?
Fericirea-i doar o data
Merit-a fi ascultata…

Urmă de stea de Elena Iuliana Constantinescu

Aș vrea să pot să te găsesc în stele
Și să te închid în luna plină

 a tainei;
Să te strâng printre liniile sufletului
Și să rămâi în inima mea;
Aș vrea să râd sub rana suferinței
Și plânsul să mă uite-n lacrimi grele
Și să te strâng în palme plin de ele,
Urme lăsând pe chipul meu;
Aș vrea să torn în tine tot amarul,
Să scurg tăceri din ochi plini cu lumină
Și să-ți găsesc în infinit hotarul;
Aș vrea să fiu de tine-n mine plină,
Să simt o armonie pe altarul,
Ce ascunde-n sine viața ta și-a mea viață .

Lacrimă de dor de Irina Nedelciu

De dor mi-s ochii stinşi în ziuă

Şi glasul inimii îmi pare mort,

Pe buze-mi picur doar chinină

Să nu-mi mai simtă chinul tot.

În suflet doar amar de toamnă

Mi se revarsă insolent,

Lăsându-mă plăpândă-n boală

Ca o fantomă-n insolvent.

Pe-artere şoapte-ngândurate

Îmi desenează un şotron,

Să joc cu gândurile toate

În constructiv şi cu bonton.

Şi toamna parcă îmi împarte

Amarul dulce de cel rău,

Pictând cu frunzele ciudate

Tablou frumos cu chipul tău.

Încet lumina mă răzbate

Prin lacrima căzută lin

Şi scap un te iubesc, bărbate,

Prin buzele aprinse-n chin.

15 septembrie 2012

Cununa de acantă de Ovidiu Oana-parau

Pentru dragostea ta                               

râvnesc răsplata

Afroditei:

o cunună de acantă.

Frunzele

te vor învăţa

să-mi mângâi fruntea,

iar spinii

vor scrijeli

triumful iubirii

pentru tine,

cea zidită

în stihuri,

la fel cum pietrarul

a ridicat-o din marmori

pe Venus.

binecuvântez de Maria Belean

clipa 
în care gândul deschide fereastra 
spre Bunul Dumnezeu 

Doamne
îți întinzi cerurile
peste sufletul cioplit
fără să întrebi dacă și mâine
se va deschide ușa
cu aceeași putere
de aceea te iubesc

Tu știi
să faci să țâșnească izvoare din pietre
glasul tunetelor le petreci prin văi înverzite
le-ai pus o margine
să nu se întoarcă
să nu veștejească lutul
semințele bune să ajungă lăstari
de aceea te iubesc

văile strâng izvoare
copaci înfrunziți
sălcii ating oglinzile ochilor
adapă setea măgarilor sălbatici
și pe obrazul celălalt
urc încă o treaptă
de aceea te iubesc

acum știu de ce în mine
păsările și-au început cuib
că stâncile sunt adăpost pentru privirea iepurilor
las munții să crească în țapii cenușii
ei nu au fereastra deschisă
mila-i privește prin ploi

Doamne
ai lăsat în valea mea să plutească corăbii
pe unele din ele leviatane
care se joacă cu valurile
pentru că-mi încerci căldura iubirii
pentru toate
întind mulțumirea până la cerurile inimii

ochiul ferestrei

voi trece prin tine
atârnându-mi trupul de mir

16.09.2012