Coşmarul de Irina Nedelciu

În somnul nopţii gându-mi se frământă
Ciocnind brutal pereţii-n adăpost
Trezind coşmarul ce mi-a stat în umbră

Atâtea zile, absentând din post.

Ca fascinată inima-mi palpită
Frisoane reci şi calde mă cuprind,
Te strig în noapte dar... sunt gâtuită
Şi-n lacrimi mă împiedic şuşotind.

Îmi simt neliniştea alunecoasă
Cum se strecoară-n vene odios
Înşiruindu-mi panica misterioasă
Prin trup... şi cad în şoc nervos.

Şi-mi văd luminile în umbre
Şi visul sfărâmat... întis pe jos,
Descurajate braţele-mi stau mute,
Coşmarul mi-a învins şi ultim os.