De dor mi-s ochii stinşi în ziuă
Şi glasul inimii îmi pare mort,
Pe buze-mi picur doar chinină
Să nu-mi mai simtă chinul tot.
În suflet doar amar de toamnă
Mi se revarsă insolent,
Lăsându-mă plăpândă-n boală
Ca o fantomă-n insolvent.
Pe-artere şoapte-ngândurate
Îmi desenează un şotron,
Să joc cu gândurile toate
În constructiv şi cu bonton.
Şi toamna parcă îmi împarte
Amarul dulce de cel rău,
Pictând cu frunzele ciudate
Tablou frumos cu chipul tău.
Încet lumina mă răzbate
Prin lacrima căzută lin
Şi scap un te iubesc, bărbate,
Prin buzele aprinse-n chin.
15 septembrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu