Mii de gânduri mă
fac să te uit şi să tac,
Se sparg norii pe cer, cioburi, cioburi, mister,
Oare unde să fug, să m-ascund şi să-ţi cer ?
O lumină să-mi dai, bunătate, că ai !
Eşti atât de bogat în iubire-mbrăcat
În genunchi îţi cerşesc, mult te rog,... nu glumesc!
Suferinţa-i prea grea şi mă spăl doar în ea.
Am doar chin şi năpastă, tu mă iartă, mă lasă,
Să pătrund cu un gând în cel suflet de sfânt,
Să mă pot răcori de iubire,... zâmbii
Şi să ies din neant spre lumină-ntr-o zi.
Printre nori zdrenţuiţi, de lumină păliţi
Azuriul celest se arată cu sfinţi
Şi cu sufletul simt acel zâmbet de sfânt,
Ca balsam în potir, ce îl beau... şi mă mir...
De căldura ce-o simt, de putere ce prind,
E iubire de sfânt ce mă arde... şi plâng,
Cu un plâns liniştit ce-mi aşează-n ilic
Doar iubire... şi pic, într-un vis adormit.
Se sparg norii pe cer, cioburi, cioburi, mister,
Oare unde să fug, să m-ascund şi să-ţi cer ?
O lumină să-mi dai, bunătate, că ai !
Eşti atât de bogat în iubire-mbrăcat
În genunchi îţi cerşesc, mult te rog,... nu glumesc!
Suferinţa-i prea grea şi mă spăl doar în ea.
Am doar chin şi năpastă, tu mă iartă, mă lasă,
Să pătrund cu un gând în cel suflet de sfânt,
Să mă pot răcori de iubire,... zâmbii
Şi să ies din neant spre lumină-ntr-o zi.
Printre nori zdrenţuiţi, de lumină păliţi
Azuriul celest se arată cu sfinţi
Şi cu sufletul simt acel zâmbet de sfânt,
Ca balsam în potir, ce îl beau... şi mă mir...
De căldura ce-o simt, de putere ce prind,
E iubire de sfânt ce mă arde... şi plâng,
Cu un plâns liniştit ce-mi aşează-n ilic
Doar iubire... şi pic, într-un vis adormit.
