înaltul
fierbinte al verii
şi-şi
plânge cântul.
În
depărtare,
neputincioasa
zare
sparge
lumina astrului,
rătăcindu-i
trilul
printre
tăceri de stele.
Zorii
găsesc
macii
arzând
sub
lacrime
ce dor a ploaie.
Ovidiu
Oana-pârâu la 7 iulie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu