Universuri întretăiate de Costel Suditu

Urmele lor au rămas

Rămân
Pe timpul meu
Din cap
Din piept
Din mâini şi picioare
Ca o arhivă de simţuri
Cunosc multe
Câte vor mai fi
O să cunosc
Cât oi mai trăi
Formează univesuri paralele
În care mă dau cu rolele minţii
Pe întinsul inimii
Undeva pe un tărâm
Ascuns
De privirea voastră
Gânduri patrulă
Aşa zise-i realităţi
Convenţionale
Şi normale
Într-o lume anormală
Şlefuită de timp
Cu zâmbete bestiale
Plescăituri băloase
Încununată de filozofia
Ultimului venit
Împăunat 
De primul servit
Vouă gândurilor
Universuri întretăiate
Ce m-aţi făcut bucăţi
Vă dau din pieptul meu
Inima ce nu mai bate
I-aţi oprit şi plânsul
Şi râsul
Şi visul.