vineri, 8 iunie 2012

ULTIMA IUBIRE de Emil Marian

Ca din neant ai răsărit,
Micuţă şi fragilă.
Din prima clipă te-am iubit
Frumoasa mea copilă.

Deodată viaţa are sens
Şi totul e simţire
Trăiesc din ce în ce mai dens
Ultima mea iubire!

6 decembrie 2009

Cu susu-n jos de Emil Marian

În prag de iarn-ai răsărit.
Cu râsul tău cel gâlgâit.
Şi-n felul tău copilăros
M-ai răsucit cu...susu-n jos!

Principii, reguli au apus.
Şi nu mai sunt acuma sus.
Sunt bine, dar şi-ntors pe dos.
Căci viaţa-mi e cu... susu-n jos!

Tânjesc la ani de tinereţe
Acum în prag de bătrâneţe.
Şi totul este mai frumos
Iubind aşa cu ...susu-n jos!

Iubesc un înger sau un om?
Noapte de noapte nu am somn!
Adorm în pat, mă trezesc jos.
Căci totul e cu...susu-n jos!

În ceruri Domnul hohoteşte!
Văzând cum dragostea-ţi trezeşte
În mine ce e mai frumos.
Chiar dacă sunt cu... susu-n jos!

6 decembrie 2009

joi, 7 iunie 2012

E m i n e s c u l u i de Iurie Osoianu

... Şi stă să ploaie cu venin 
Venin de şarpe 
Peste poemul tău divin 
Şi peste moarte 

În lume totu-i mărginit 
Durerea- nu 
Ploua venin cu infinit 
Rădeai doar Tu ...

GENEZA de Patricia Serbanescu

Din praf de stele şi cuvânt
Formând creaţia divină,
Venit-am pe acest Pământ
Ca O sămânţă de lumină.

Suntem un bulb de floare rară
Poate un vreasc, un boţ de lut,
Ori poate-un fulg al unei aripi
De înger sau de demiurg…

Gândul fugar, dumnezeit,
Doar cu iluzii e plămădit,
Timpul şi spaţiul s-au contopit
Speranţa-n în suflet, a rodit....

Suntem o rădăcină ancestrală
Fragmentul unic din multiplu,
Un mugure, o stea primordială,
Plecaţi apoi în marele periplu.

Din stropul viu universal
Şi praf din hăul abisal
S-a frământat şi s-a dospit
Lumina... lut însufleţit.

Şi înzestraţi cu strălucire
Curând ne transformam în rug,
Trăgând smeriţi plini de iubire
Cu boii Domnului, la jug.

PROFETIC GÂND... de Patricia Serbanescu

profetic gând mă tot încearcă
n-aş vrea ca vara să mai treacă...

m-adie vânt cutremurat
când văd acum, cât te-ai schimbat...
ţi-am fost mereu balsam şi leac,
şi nu pot gândul să-l împac.
liană-aş fi, să cresc pe tine
să ne-agăţăm de-un ultim nor
şi aninaţi, de-oi fi cu mine
ne vom vărsa amarul dor...

atunci, pe buze-ţi presar miere
aripi se-ating spre nemurire,
inima-mi bate pe sub piele,
când ţi-oi vărsa adânc... iubire.
cu mâinile te-aş tot cuprinde
agăţ şi luna când se scaldă...
în noapte, viaţa mi se frânge
când lipsă e... suflarea-ţi caldă...

aş adia cu blânde lire
să mă alinte-ntr-o chemare,
las şoaptele să se deşire
având frisoane... în spirale.
profetic gând! Ziua-i senină!
mai poate toamna, să nu vină?
nu orice soare roşu din zenit
îmi poate fi mereu... un răsărit.

Timpuri de Stelian Maria

La ceasul care ticaie-n cenusa,
Cu ochii muti mi-am pus pe tava starea
Si semanand stangaci cu o capusa
Ti-am rascolit printre minute marea.

Pe tot cadranul te vedeam pe tine,
Secunda mirosind a vara rece,
Tu, disperata mea pierduta-n mine,
De tine nu ma satur si nu-mi trece.

Stelian Maria 
2012.06.05

MACRU DE CRUD (ÎN PAT) de Stefan Oana Valentin

Lumina a venit
odată cu văzduhul,
ca un scâncet uimit
de adormire la sân
a unui surâs ingenuu.
somnul a început
cu îngerii din vise 
și dulcea albă clipire
de pleoape închise.
dormirea din viață 
ne-a înălțat mut
oasele crude în sus
povestind a parfum
de înflorire, color.
mirarea pielii avide 
ne-a suit nestăvilit
sufletul sfârșit brusc
în cascade lungi 
de dor împlinit.
mugurii noștri 
de nemurire 
adânc încrustați
în sânge au cântat
psalm de descânt.
ultima clipă
ne găsește obosiți
de atâta trăire
și ne întindem 
încă un pic
în pat,
să visăm nașterea.
și curios….
toate se petrec 
acolo!

06 06 2012
ȘTEFAN OANĂ

CÂTEODATĂ de Stefan Oana Valentin

prin oameni
trece vântul 
fără să șuiere
apa nu-i sperie
potolește doar 
setea de noroi
timpul zdrăngăne
amarnic și zimțat
sub armuri 
pline de gol 
munți au la gât
salbă de zbor
spre adâncuri
întunecate.

Omule
fii mai bun
căci eu 
nu mai plâng 
azi 
decât 
de prea mult 
mucegai dulce
de dinti strânși.
incantație
despre sufletul 
tău.

06 06 2012
ȘTEFAN OANĂ

Tu vino de Catalin Ciorba





Cum să nu-mi vii, Când norii mei de teamă,
S-au îmbrăcat în strai de vreme caldă,
Şi se rotesc deasupra mea, ne cheamă...
Cu sori ce curg pe mori de apa-n scaldă

Tu să-mi lipseşti în vara ameţită?
Care-a turnat cireşe galbene-n livezi,
S-a aşezat în ploi prea des venite,
Cu somn tihnit aşteaptă-mă-n amiezi?

De n-ai să vi... Să-ţi fie dor de păsări,
Să te aştepţi să curgă stelele din bolta,
Din vânturi aiurite... de la poluri,
Să se pornească-a zorilor revoltă.

Dar de-ai să vi, aşa noroc să-mi fie
Cu-mbrăţişarea ta lichidă ca răsplată
Şi să-mi rămâi aşa o veşnicie,
În suflet să te ştiu imaculată,


Cătălin Ciorba

Setea creatorului... de Nicoara Nicolae-Horia

Când scriu 
îmi stâmpăr setea din lut,
mistuitoare
și gândul mi se umple de duhul
din izvoare,
e setea ce-l cuprinde în toate
creatorul,
tu
vino mai aproape 
să te-adumbrească norul,
să nu simți niciodată ce-i arșița
de-afară.
Când scriu se face ziuă
și dacă-n jur
e seară.
Prin aerul 
acesta,
oricât ar fi de larmă
și vântul, 
obositul de el,
ar vrea s-adoarmă!
Să nu mă-ntrebi vreodată 
atunci
de unde vine
această sete sfântă
ca sângele 
prin vine.
Când scriu
parcă și timpul 
își potolește fuga,
așează-te cuminte în jilț
și-ascultă-mi ruga...
5/6 iunie 2012