PROFETIC GÂND... de Patricia Serbanescu

profetic gând mă tot încearcă

n-aş vrea ca vara să mai treacă...

m-adie vânt cutremurat
când văd acum, cât te-ai schimbat...
ţi-am fost mereu balsam şi leac,
şi nu pot gândul să-l împac.
liană-aş fi, să cresc pe tine
să ne-agăţăm de-un ultim nor
şi aninaţi, de-oi fi cu mine
ne vom vărsa amarul dor...

atunci, pe buze-ţi presar miere
aripi se-ating spre nemurire,
inima-mi bate pe sub piele,
când ţi-oi vărsa adânc... iubire.
cu mâinile te-aş tot cuprinde
agăţ şi luna când se scaldă...
în noapte, viaţa mi se frânge
când lipsă e... suflarea-ţi caldă...

aş adia cu blânde lire
să mă alinte-ntr-o chemare,
las şoaptele să se deşire
având frisoane... în spirale.
profetic gând! Ziua-i senină!
mai poate toamna, să nu vină?
nu orice soare roşu din zenit
îmi poate fi mereu... un răsărit.