Setea creatorului... de Nicoara Nicolae-Horia

Când scriu 

îmi stâmpăr setea din lut,
mistuitoare
și gândul mi se umple de duhul
din izvoare,
e setea ce-l cuprinde în toate
creatorul,
tu
vino mai aproape 
să te-adumbrească norul,
să nu simți niciodată ce-i arșița
de-afară.
Când scriu se face ziuă
și dacă-n jur
e seară.
Prin aerul 
acesta,
oricât ar fi de larmă
și vântul, 
obositul de el,
ar vrea s-adoarmă!
Să nu mă-ntrebi vreodată 
atunci
de unde vine
această sete sfântă
ca sângele 
prin vine.
Când scriu
parcă și timpul 
își potolește fuga,
așează-te cuminte în jilț
și-ascultă-mi ruga...

5/6 iunie 2012