GENEZA de Patricia Serbanescu

Din praf de stele şi cuvânt
Formând creaţia divină,
Venit-am pe acest Pământ
Ca O sămânţă de lumină.

Suntem un bulb de floare rară
Poate un vreasc, un boţ de lut,
Ori poate-un fulg al unei aripi
De înger sau de demiurg…

Gândul fugar, dumnezeit,
Doar cu iluzii e plămădit,
Timpul şi spaţiul s-au contopit
Speranţa-n în suflet, a rodit....

Suntem o rădăcină ancestrală
Fragmentul unic din multiplu,
Un mugure, o stea primordială,
Plecaţi apoi în marele periplu.

Din stropul viu universal
Şi praf din hăul abisal
S-a frământat şi s-a dospit
Lumina... lut însufleţit.

Şi înzestraţi cu strălucire
Curând ne transformam în rug,
Trăgând smeriţi plini de iubire
Cu boii Domnului, la jug.